Question

Cum a fost romanizată Dacia???​

Answer 1

Răspuns:

Romanizarea teritoriului şi a populaţiei daco-getice prezintă o importanţă deosebită, deoarece acest proces stă la baza formării şi apariţiei poporului român pe scena istoriei. La fel ca în cazul altor provincii, şi în cazul Daciei în conceptul de romanizare se includ două laturi fundamentale ale aceluiaşi proces unitar:

1 ) colonizarea teritoriului daco-getic cu populaţie romanizată latinofonă, venită din toate părţile Imperiului roman, adică romanizarea prin colonizare;

2) asimilarea băştinaşilor daco-geţi, în măsura în care aceştia au adoptat limba latină, şi-au însuşit felul de viaţă roman provincial, au preluat obiceiurile şi civilizaţia romană, schimbându-şi astfel mentalitatea şi însăşi fiinţa lor etnică. În Dacia, romanizarea, sub ambele aspecte menţionate, a fost deplin posibilă şi a devenit o realitate demonstrabilă documentar.

Romanizarea dacilor se sprijină pe un fond etno-cultural omogen şi receptiv, pe mulţimea oamenilor pământului, care au atins un nivel ridicat de civilizaţie, fapt care a facilitat procesul de asimilare a băştinaşilor.

Este unanim cunoscut că istoria Daciei romane este istoria unei provincii a imperiului. Ca şi în alte provincii mai vechi, romanii au introdus în Dacia relaţiile sociale, formele de organizare politică, militară şi administrativă, limba latină etc. Cultura şi civilizaţia romană au venit în contact cu populaţia dacică, cu vechile ei forme de organizare, cu civilizaţia, obiceiurile şi tradiţiile locale. Se poate spune, aşadar, că s-au întâlnit două civilizaţii cu nivel inegal de dezvoltare.

Colonizare masivă

Cucerirea Daciei a fost urmată de o colonizare masivă. Împăraţii romani, începând cu Traian au încurajat colonizarea şi i-au imprimat un caracter organizat. Bogăţiile Daciei atrăgeau mulţimi de colonişti, ceea ce a facilitat acest proces. Amploarea şi rapiditatea colonizării s-au dovedit a fi o realitate impusă de mai mulţi factori, între care crearea unei romanităţi nord-dunărene puternice, care să exploateze resursele noii provincii. Aceasta a constituit preocuparea de bază a stăpânirii.

Această realitate este dovedită de prezenţa unei armate numeroase (legiuni şi trupe auxiliare), de construirea unei vaste reţele de drumuri, de înfiinţarea unor aşezări civile, de existenţa timpurie a oraşelor şi chiar de întemeierea unei capitale, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. Numărul oraşelor cu titlul de municipia sau colonia s-a ridicat la 11 (Ulpia Traiana, Apulum I şi Apulum II, Napoca, Potaissa, Porolissum, Ampelum, Tibiscum, Dierna, Drobeta, Romula). Aşezările rurale întemeiate prin colonizare (vici, pagi), staţiunile balneare, vilele rustice se dovedesc a fi numeroase. Populaţia venită în Dacia (civili, militari) era foarte numeroasă încă sub domnia lui Traian.

Colonizarea masivă apare consemnată şi la autorul roman Eutropius, de la care aflăm că originea etnică şi teritorială a coloniştilor era extrem de diversă („din toată lumea romană”).

Ca şi în alte provincii de frontieră, în Dacia au staţionat un mare număr de trupe (trei Iegiuni şi numeroase alte formaţiuni auxiliare), totalizând aproximativ 55.000 de oameni. La aceştia se adăugau şi familiile lor care se aflau în oraşe sau în aşezările castrelor.