Question

Cum demonstrez ca o opera e o doina populara ?

Answer 1

Salut !

I. Definiție: Doina este o specie a liricii populare, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: dor, iubire, tristețe, ură împotriva asupritorilor, regret, ș.m.d

II. Originea: Termenul de doină nu este cunoscut pe întreg spațiu românesc, în care doar cuvântul cântec apare pretutindeni. Impusă de Vasile Alecsandri prin culegerile sale de folclor drept specie literară, doina nu se deosebește ca text poetic de horă sau de cântec.

III. Clasificare:

• în funcție de sentimentele exprimate: de dor, de dragoste, de regret, de jale, de haiducie, ș.m.d;

IV. Trăsături:

• operă lirică, în versuri;
• exprimă direct, intens și profund o varietate de sentimente;
• au o tematică variată;
• se inspiră din viața poporului românesc, reflectă comuniunea omului cu natura, atitufinea omului față de viață, de moarte, de scurgerea timpului;
• au o prozodie specifică: rimă împerecheată, ritm trohic și măsura de 8 silabe;
• pot avea formule specifice;
• uneori începe cu exclamație, întărită de un vocativ sau o interjecție;
• sunt însoțite de o melodie specifică, având caracter sincretic;
• sunt caracterizate prin simplitatea formei;
• circulă în mai multe variante pe o arie extinsă;
• fiind operă populară, are caracter anonim, colectiv, sincretic și oral;
• utilizează paralelismul sintactic sau lexical;
• limbajul este simplu, popular;

MODEL DE ARGUMENTARE LA SPECIA LITERARĂ - DOINĂ

• Opera literară „ Doină ” este o specie a liricii populare, specifică poporului nostru, în care sunt exprimate direct cele mai variate sentimente: de dor, iubire, regret, ș.m.d.

• Termenul de „ doină ” nu este cunoscută pe întregul spațiu românesc, în care doar cuvântul cântec apare pretutindeni. În privința originii cuvântului, există mai multe ipoteze: Bogdan Petriceicu-Hasdeu consideră că vine din lituaniană sau din letonă, iar Dimitrie Cantemir - din limba dacilor.

• În primul rând, în poezie se exprimă dragostea și prețuirea față de doină cu care se împletește viața omului din popor. O altă trăsătură a apartenenței acestei creații la specia literară doina este lirismul textului, diversitatea și profunzimea sentimentelor exprimate. Poetul anonim este fermecat de armonia doinei care îi alină suferințele, dar și de capacitatea ei de a exprima durerea profundă, de aceea o numește „ cântec dulce ” și „ viers cu foc ”.

• Pe de altă parte, nu este structurată pe strofe, fiind o unitate de exprimare a sentimentelor de jale și de dor și sugerează, totodată, comuniunea omului cu natura. Astfel, versificația este specifică operelor populare: măsura de 8 silabe, rimă împerecheată și ritm trohaic.

• Un alt argument îl reprezintă oralitatea stilului, limbajul popular fiind evidențiat în poezie atât și prin muzicalitatea versurilor, cât și prin utilizarea cuvintelor și expresiilor populare: „ cântic dulce ”, „ nu m-aș mai duce ”, „ viers cu foc ”, ” mă mai țin  ”; Începe cu formula specifică: „ Doină, doină „ alcătuită din repetiția substantivului „ doină ” în cazul vocativ, doina fiind astfel personificată.

• Fiind o operă populară, are caracter anonim ( autor necunoscut ), oral ( a fost transmisă din viu grai ), colectiv ( este creația mai multor autori ), sincretic ( îmbinarea mai multor arte: muzică, dansul ), de aceea se poate cânta și circulă în mai multe variante pe o arie extinsă.

• În concluzie, având aceste trăsături, această operă literară este o doină populară, specifică doar folclorului românesc. Cuvintele „ dor ” și „ jale ” sunt intraductibile și definesc specificul sufeltului românesc.