cum este vazuta familia lui ion din romanul ion?
Răspunsuri la întrebare
Romanul “Ion” creeaza iluzia vietii reale, fictiunea fiind o prelungire a realului o transfigurare in sinteze a realitatii.
Compozitia romanului îl consacră pe scriitor ca reprezentant al unei tehnici moderne, a unei structuri originale. Romanul este o structură compoziţională specifică, asemenea unui circuit închis; este o construcţie simetrică care aduce la început şi în final aceeaşi imagine: drumul intrării în satul Pripas, loc al întâmplărilor şi, la sfârşit ieşirea drumului din satul lăsat să-şi aştepte alte victime. Chiar titlul capitolelor este sugestiv: “Începutul” si “Sfarsitul”. Romanul Ion este structurat în 2 volume cu titluri semnificative, metaforice cu valoare de simbol: “Glasul Pământului” şi “Glasul Iubirii”.
În planul conţinutului pot fi două direcţii care se intersectează adesea: satul şi evoluţia lui Ion în raport cu lumea ţărănească, iar a doua direcţie este raportul intelectualităţii cu lumea satului – preotul şi mai ales familia învăţătorului.
Curentele literare isi fac simtitã prezenta : realismul prin caracterul monografic al vieţii satului, prin drama pământului, naturalismul prin construcţia unui personaj ieşit din limitele firescului – dorinţa de pământ devine o patimă, iar eroul, un caz patologic.
Elemente ale realismului apar în descrierile de natură în prezentarea unei idile, unor scene de dragoste în caracterul trist al unor personaje.
Tema romanului o constituie viaţa satului, imaginea ţăranului dornic de pământ şi dezbunanţa omului dominat de patima pământului.
În lumea satului se integrează însă şi intelectualitatea rurală: învăţătorul, preotul, primarul.
Romanul Ion este considerat o monografie a satului românesc pentru că prezintă tradiţii, datini, obiceiuri legate de momente însemnate ale vieţii, ale realităţii sociale: hora, nunta, botezul, înmormântarea, muncile câmpului, biserica, şcoala.
Subiectul romanului cuprinde în cele două volume evoluţia personajelor principale de la “pământ” la “iubire” cât şi problematica în familia învăţătorului Herdelea.
Ion ascultă de “Glasul pământului”, renunţă la iubirea pentru Florica, o fată frumoasă, dar săracă întorcându-se către Ana, a lui Vasile Baciu, urâtă dar bogată. O seduce pe Ana şi drept urmare se vor căsători intrând în posesia pământurilor. Devine însă ursuz şi brutal, pentru că nu o iubeşte. Copilul dăruit de Ana devine simbolul averii. Bătută de soţ şi alungată de tatăl său, Ana se sinucide. Moare şi copilul, iar pământurile intră în posesia bisericii, aşa cum spusese preotul.
Ion ascultă de “Glasul iubirii”, si se întoarce la prima şi adevărata lui dragoste Florica. Într-o seară însă este surprins de George la acesta şi ucis. Se împlineşte o mare dramă, o dramă a pământului.
În paralel evoluează familia învăţătorului Herdelea: probleme legate de plata unor datorii, de căsătoria Laurei, locul de muncă pentru Titu şi pierderea postului de învăţător. Laura se va căsătorii in ciuda voinţei sale, iar învăţătorul Herdelea, readus la catedră, va fi obligat să o părăsească trecând în pensie. Părăsirea satului de această familie şi plecarea lui Titu la Bucureşti, unde îşi găseşte un rost, încheie o etapă în această evoluţie.
Personajele prezente in roman au prin construcţia lor o imagine de factură realistă. Rebreanu îşi propunea să creeze personaje vii, legate de viaţă.
Ion, fiul Glanetasului, este simbolul ţăranului dornic de pamânt. Îl leagă însă de imaginea ţăranului tradiţional numai hărnicia, pentru că dorinţa de a stăpâni pământul a devenit o patimă, o stare bolnăvicioasă.
Scena sărutării pământului, apropie caracterul personajului de construcţia naturalismului.
Critica literară îl caracterizeară astfel: ”Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o viclenie procedurală şi o voinţă imensă” (Eugen Lovinescu); “nu din inteligenţă a ieşit idea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse” (G. Călinescu).
Ana este simbolul destinului feminin tragic. În ciuda urâţeniei fizice are o accentuată sensibilitate şi nevinovăţie sufletească. Aspiră la un sentiment adevărat, la o iubire sinceră, dar neîmplinirea visului îi declanşează drama şi gândul sinuciderii.