Question

Cum imi imaginez viitorul meu.(eseu)

Answer 1

Odata cu scurgerea timpului, lucrurile par a se inrautati pe toate planurile. La nivel individual, in relatia om-sine, om-om, om-divinitate, s-a creat un abis. Probabil de aici incepe greseala umanitatii iar acum suportam consecintele. Nu ma indoiesc ca lucrurile sunt mult mai complexe, insa atata timp cat nu mai avem respect pentru noi insine, pentru celalalt, pentru ceea ce ne inconjoara, nu avem reguli morale, intelegere, iubire, credinta, legile nu sunt suficiente pentru a face ordine intr-o societate, pentru a tine in frau natura inferioara a omului. Cultura cu ajutorul careia ne cizelam si ne innobileaza sufletul, pare a sta astazi prafuita intr-un colt, economia este in declin si incepe lupta pentru supravietuire. Desi stiinta a progresat mult, noi nu suntem mai evoluati. Atunci nu este cumva timpul sa admitem ca stiinta este limitata? Pana si natura s-a intors impotriva omului neglijent si ignorant care s-a crezut demn de a o stapani. Agitatie, dezorientare, neincredere, frica, instabilitate, suspiciune, iritabilitate, par a fi zugravite pe chipul celor mai multi dintre noi. Am uitat sa mai zambim iar motivele par a fi tot mai putine in ultimul timp. Totul pare a se indrepta catre un sfarsit, dar orice sfarsit are si un inceput. Ne ramane un ultim refugiu, crearea unui univers utopic in care fiecare are curajul sa isi planteze sperantele si sa viseze departe de haosul asa zisei realitati. Fiecare doreste sa traiasca intr-o lume mai buna, insa pentru acest lucru trebuie sa avem curajul sa ne privim in oglinda si sa vedem adevarul crud. Sa ne recunoastem greselile si sa incercam sa indreptam ce se mai poate. Pentru o lume mai buna, trebuie ca fiecare sa inceapa schimbarea cu el insusi. Viata este ca o scoala….cine pleaca cu lectiile neinvatate, “repeta clasa”.