Question

Cum motivați fundamentarea istorică și culturală a educației?

Answer 1

Prin cultura ,populatia de pe un teritoriu , dobandind un numitor comun, determinant, se delimiteaza de celelalte populatii si se transforma intr-o comunitate de sine statatoare, apta sa supravietuiasca si sa se perpetueze in mod independent, devenind astfel societate.

Cultura si societatea fiind deci imanente una alteia, rezulta ca orice cultura este prin sine sociala, si orice societate este prin sine culturala.

„Deoarece cultura fiecarei societati este pe masura mediului care a determinat-o, rezulta diversitatea culturilor, iar pentru faptul ca toate culturile trebuie sa asigure nevoia de supravietuire, si cum aceasta este universala, in toate culturile vom gasi componente cu caracter universal(universalii), cum ar fi: credintele, ritualurile, casatoria, calendarul , prepararea hranei s.a.”

Realizarile fundamentale ale culturii, esentializand “adevarul”, “binele’, “frumosul’ , si consacrand calitatile umane care le fac posibile, precum : inteligenta, talentul, sanatatea, competenta, harnicia, curajul, devotamentul, moralitatea, sunt atat de recunoscute , incat se impun ca adevarate etaloane sociale pentru aprecierea a tot ceea ce este uman, devenind astfel VALORI.

“Termenul de valoare vine din latinescul “ valens , valoare, desemnand un ansamblu de bunuri materiale si spirituale” .Aceste valori se transpun , la randul lor, in norme, intelese ca reguli , definite social , de comportamente in situatii specifice, pe care membrii societatii le insusesc si cu o anumita fidelitate le respecta.(norme reale, ideale).

Modelele de comportament ajung si ele sa fie transmise din generatie in generatie, devenind traditii.Traditiile , fiind comportamente uzuale, specifice membrilor unei comunitati, sunt insusite de noile generatii atat prin imitare spontana(socializare), cat si prin invatarea sistematica (educatie).

Criteriile traditionale ale aprecierii “binelui” si ‘raului’ o constituie moravurile. “Acestea sunt preluate in succesiunea generatiilor ca un “dat” care, anuland dreptul la contestare, transcend judecata fiecarei generatii, jalonandu-i anticipat, in proiectie istorica, modul de gandire, simtire si actiune, si , deci, sensul existentei”.

Insusite din copilarie, moravurile se structureaza si se fixeaza ferm in constiinta, incat dirijeaza emotional comportamentul atat prin blocare, facand astfel imposibila comiterea de acte interzise, cat si prin stimulare, facilitand infaptuirea de acte permise.

Valorile, traditiile, obiceiurile si moravurile se transmit si se fixeaza, pe parcurs, in constiinta copilului, prin educatie (nonformala, formala, si cea informala).De aceea este esential si hotarator in dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului si deci pentru integrarea cu success in societate a copilului o stransa legatura intre cele trei tipuri de educatie, mergandu-se intr-o directie pozitiva in planul familiei, al institutiilor educatiei, si in plan informal.