cum poate fi starea de spirit a eului liric? exemple va rog
Răspunsuri la întrebare
Salut !
Cerință: Cum poate fi starea de spirit a eului liric, argumentând răspunsul cu exemple.
Prin intermediul eului liric autorul transmite în mod direct gânduri, sentimente, atitudini.
Prezența eului liric este o ipostază textuală a autorului, evidențiată prin mărci lexico-gramaticale specifice: verbe, pronume personale, reflexive, posesive, adjective pronominale posesive la persoanele I și a II - a, singular și plural, interjecții, exclamații, interogații, puncte de suspensie, sintagme cu valoare afectivă - dativul etic, forme diminutivale, topică afectivă, substantive în cazul vocativ.
De exemplu - poezia ” Lacul ” de Mihai Eminescu.
Amprenta subiectivă a eului liric este evidențiată prin utilizarea mărcilor lexico gramaticale specifice cum ar fi: pronumele personal ” eu ”, verbele ” ascult ”, ” aștept ”, ” să sărim ”, ” să plutim ”. Ipostaza feminității ideale este redată prin forme pronominale și verbale la persoana a III a.
” Emoție de toamnă ” de Nichita Stănescu
Constatarea detașată din debutul textului este completată prin adresarea directă către iubită căreia eului îi cere protecție pentru sentimentul care îi guvernează sufletul. Metafora umbrei relevă însă imaterialitatea și, implicit, imposibilitatea de a oferi îndrăgostitului certitudini. Temerile acestuia sunt exprimate metaforic și relevă iminența separării celor doi a căror iubire va dăinui doar în amintire. Ultima unitate strofică ( ultima strofă ) exprimă retragerea eului liric aflat în relație cu elementele universului pe care le reorganizează, atribuindu-și puteri demiurgice.
” Izvorul nopții ” de Lucian Blaga
Eul liric, aflat în ipostaza îndrăgostitului, este prezent în text prin mărcile lexico gramaticale specifice ( ” îmi „, ” stau ”, ” mea ” ). Textul literar este structurat într-o singură unitate strofică prin care se ilustrează starea de adorație generată de prezența iubitei și, în special, de ochii acesteia, prin vocativul: ” Frumoaso, ți-s ochii așa de negr .. ”. Prin intermediul metaforei, încă din titlu se sugerează fascinația pe care ochii iubitei o exercită asupra eului liric: ” că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi ”. De asemenea, frumusețea și intensitatea culorii sunt redate de adjectivuul la superlativ absolut ” așa de nergi ”, care face legătura între culoarea acestora și imaginea nopții.