cum sa fac un dialog intre doi colegi de de clasa despre pasarile pe care le cresc ei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
1) Te gândești la o idee sau o temă pe baza căreia vei construi dialogul. În acest caz, aceasta este deja dată: în dialog se va vorbi despre păsările pe care le dețin doi copii, colegi de clasă.
2) Alegi câțiva indici spațio-temporali. Aici, deoarece vorbim despre niște elevi, indicat ar fi să alegem clasa ca loc în care acțiunea, dialogul dintre cei doi se va petrece, iar timpul poate fi imprecis sau poți preciza în text: „era o dimineață călduroasă de primăvară”, sau lucruri de genul.
3) Pe lângă replicile pe care cele două personaje le vor purta, putem introduce și puțină narațiune, descriere. Nu vom abuza de aceste moduri de expunere, însă ele, folosite în momentele și cantitățile potrivite, înfrumusețează textul.
Exemplu de rezolvare:
Spre sfârșitul orei de biologie, profesoara a început să ne explice diferite manifestări ale păsărilor în natură: de ce unele dintre ele migrează și altele, dimpotrivă, nu fac acest lucru, care este motivul pentru care păsările își trăiesc viața în perechi și alte asemenea lucruri. În timpul discuției purtate între doamna profesoară și elevi, Sorin, care se întâmpla să fie și prietenul meu, a ridicat cu entuziasm mâna.
- Părinții mei mi-au cumpărat de curând un papagal cu pene ca smaraldul și ochii mari și negri. Însă ceea ce m-a surprins la această pasăre încântătoare, este faptul că știe să vorbească! În timp ce citeam cu voce tare o carte în camera unde aceasta se afla, micuța creatură a început să rostească aceleași cuvinte pe care eu le spusesem doar cu câteva secunde în urmă cu o precizie demnă de lăudat!
Auzind cele întâmplate, gândul mi-a zburat imediat la Paco, un papagal micuț cu pene albe ca zăpada, care părea că este somnoros neîncetat. Vocea îi era slabă și nu cânta foarte des, îndrăznind să iasă afară din colivia sa confortabilă doar atunci când era încurajat mult timp de către un membru din familie.
- Imposibil! am spus revoltat. Papagalii nu pot învăța să vorbească atât de repede.
- Ba din contră, mă contrazise Sorin, aceste păsări au creierul foarte bine dezvoltat și sunt foarte inteligente.
- Atunci cum se face că nu l-am auzit niciodată pe Paco, papagalul meu, vorbind? Are aproape patru ani și familia mea îl are de când era doar un puiuț. Aude mereu conversațiile noastre, însă niciodată nu scoate vreun sunet! Tot ce face e să mănânce și să doarmă.
- Poate e bolnav, sugeră Sorin, încercând să liniștească apele.
- Imposibil! Am reușit să-l ducem la veterinar de câteva ori, iar acesta a spus că e sănătos tun. Singura boală pe care o poate avea Paco e lenea, și mă tem că e imposibil de vindecat.
- Ai dreptate. Și în orice caz, papagalii doar repetă cuvinte fără să le înțeleagă sensul. Așadar, poate că Paco e destul de deștept pentru a-și da seama că dacă ar vorbi, ar fi fără rost.
Am încuviințat fericit, profesoara aprobându-ne în final afirmațiile și încurajându-i și pe ceilalți elevi să participe la astfel de dezbateri.
2) Alegi câțiva indici spațio-temporali. Aici, deoarece vorbim despre niște elevi, indicat ar fi să alegem clasa ca loc în care acțiunea, dialogul dintre cei doi se va petrece, iar timpul poate fi imprecis sau poți preciza în text: „era o dimineață călduroasă de primăvară”, sau lucruri de genul.
3) Pe lângă replicile pe care cele două personaje le vor purta, putem introduce și puțină narațiune, descriere. Nu vom abuza de aceste moduri de expunere, însă ele, folosite în momentele și cantitățile potrivite, înfrumusețează textul.
Exemplu de rezolvare:
Spre sfârșitul orei de biologie, profesoara a început să ne explice diferite manifestări ale păsărilor în natură: de ce unele dintre ele migrează și altele, dimpotrivă, nu fac acest lucru, care este motivul pentru care păsările își trăiesc viața în perechi și alte asemenea lucruri. În timpul discuției purtate între doamna profesoară și elevi, Sorin, care se întâmpla să fie și prietenul meu, a ridicat cu entuziasm mâna.
- Părinții mei mi-au cumpărat de curând un papagal cu pene ca smaraldul și ochii mari și negri. Însă ceea ce m-a surprins la această pasăre încântătoare, este faptul că știe să vorbească! În timp ce citeam cu voce tare o carte în camera unde aceasta se afla, micuța creatură a început să rostească aceleași cuvinte pe care eu le spusesem doar cu câteva secunde în urmă cu o precizie demnă de lăudat!
Auzind cele întâmplate, gândul mi-a zburat imediat la Paco, un papagal micuț cu pene albe ca zăpada, care părea că este somnoros neîncetat. Vocea îi era slabă și nu cânta foarte des, îndrăznind să iasă afară din colivia sa confortabilă doar atunci când era încurajat mult timp de către un membru din familie.
- Imposibil! am spus revoltat. Papagalii nu pot învăța să vorbească atât de repede.
- Ba din contră, mă contrazise Sorin, aceste păsări au creierul foarte bine dezvoltat și sunt foarte inteligente.
- Atunci cum se face că nu l-am auzit niciodată pe Paco, papagalul meu, vorbind? Are aproape patru ani și familia mea îl are de când era doar un puiuț. Aude mereu conversațiile noastre, însă niciodată nu scoate vreun sunet! Tot ce face e să mănânce și să doarmă.
- Poate e bolnav, sugeră Sorin, încercând să liniștească apele.
- Imposibil! Am reușit să-l ducem la veterinar de câteva ori, iar acesta a spus că e sănătos tun. Singura boală pe care o poate avea Paco e lenea, și mă tem că e imposibil de vindecat.
- Ai dreptate. Și în orice caz, papagalii doar repetă cuvinte fără să le înțeleagă sensul. Așadar, poate că Paco e destul de deștept pentru a-și da seama că dacă ar vorbi, ar fi fără rost.
Am încuviințat fericit, profesoara aprobându-ne în final afirmațiile și încurajându-i și pe ceilalți elevi să participe la astfel de dezbateri.
Alte întrebări interesante