cum sa format statul arab
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
De-a lungul veacurilor, începând cu primele atestări scrise ale istoriei şi până în secolul al VII-lea, acea imensă peninsulă - situată între Marea Roşie, Eufrat, Golful Persic şi Oceanul Indian, cunoscută sub denumirea de Arabia - a rămas neschimbată şi aproape neafectată de evenimentele care au zguduit restul Asiei şi au cutremurat din temelii Europa şi nordul Africii.
Arabii consideră că începuturile tradiţiei ţării lor se pierd în negura timpurilor, în istoria orientală făcându-se uneori referiri la vechii arabi primitivi sau la triburile pierdute. În secolul al VII-lea acest popor aproape necunoscut de nomazi din peninsula Arabiei îşi fac intrarea pe scena istoriei universale într-un mod spectaculos: în mai puţin de zece ani, impulsionaţi de noua lor religie, arabii cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Africa Septentrională şi Peninsula Iberică. Mai surprinzător, însă, a fost faptul că aceşti cuceritori s-au dovedit dotaţi şi cu remarcabile calităţi politice, administrative şi culturale.
Formarea statului şi procesul de islamizare. În primele decenii ale secolului al VII-lea, intensificarea procesului de destrămare a relaţiilor gentilice şi de formare a categoriilor sociale a creat premisele sociale necesare ale apariţiei statului arab. Singurul organism politic pe care-l cunoşteau arabii - fie nomazi, fie sedentari - era tribul; unele triburi mai slabe se puneau sub protecţia altora mai puternice, altele se uneau prin alianţe în confederaţii.
Formarea statului arab a fost grăbită totodată şi de necesitatea purtării luptelor cu statul persan, care reuşise să cucerească şi să stăpânească Yemenul între 572-628 şi să-şi exercite dominaţia asupra drumurilor comerciale din sudul şi sud-vestul Arabiei. Premisele creării unui stat arab unitar şi apoi a unui imperiu, au fost opera lui Muhammad (în arabă Preaslăvitul), fondatorul unei relgii universaliste şi în acelaşi timp un abil şi energic om de stat. Apariţia islamismului a fost pregătită de existenţa în credinţele arabe preislamice a concepţiei despre o zeitate principală - Allah - ca şi de influenţa concepţiilor mozaice şi creştine despre o divinitate unică - Jahve, Dumnezeu -, adaptate şi răspândite în lumea arabă de către hanifi.