Question

Cum se analizează un pronume personal?

Answer 1

Răspuns:

Pronumele personal este o parte de vorbire flexibilă care, în comunicare, ține locul unui substantiv.

Analiza morfologică a unui pronume personal se referă la forma cuvântului și trebuie să cuprindă următoarele informații:

1. persoana, care poate fi:

• persoana I
• persoana a II-a
• persoana a III-a

2. forma, care poate fi:

• accentuată, dacă pronumele poate răspunde singur la întrebarea pentru identificarea funcției sintactice
• neaccentuată sau clitică, dacă pronumele nu poate răspunde singur la întrebare

3. numărul, care poate fi:

• singular
• plural

4. genul (doar pentru pronumele personal la persoana a III-a), care poate fi:

• feminin
• masculin

Pronumele personal la pers. I sau a II-a  nu are forme diferite în funcție de genul substantivului înlocuit, prin urmare nu precizăm genul dacă avem pronume la pers. I sau a II-a.

5. cazul, care poate fi:

• nominativ
• acuzativ
• genitiv (doar pentru pronumele personal la pers. a III-a)
• dativ
• vocativ

În imaginea atașată ai toate formele pronumelui personal, încadrate la persoana, forma, numărul, genul și cazul lor.

Analiza sintactică a unui pronume personal se referă la rolul cuvântului în propoziție și trebuie să cuprindă următoarele informații:

1. prezența prepoziției

• precizăm dacă este precedat de prepoziție

Nu menționăm dacă nu este precedat de prepoziție.

2. funcția sintactică. Un pronume personal poate avea orice funcție sintactică a substantivului:

• subiect
• atribut
• nume predicativ
• complement direct
• complement indirect
• complemente circumstanțiale

Analiza morfo-sintactică începe cu informațiile morfologice și se termină cu cele sintactice. De exemplu:

eu = pronume personal, formă accentuată, pers. I, singular, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect

Analiza sintactico-morfologică începe cu funcția sintactică și se continuă cu celelalte informații. De exemplu:

(pe) tine = complement direct exprimat prin pronume personal, precedat de prepoziția simplă „pe”, formă accentuată, pers. a II-a, singular, cazul acuzativ

Exemple de analiză morfo-sintactică a unor pronume personale, cu diferite funcții sintactice:

• „Noi am fost mereu prieteni buni.”

noi = pronume personal, formă accentuată, persoana I, plural, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect

• „Cel mai cuminte elev ești tu.”

tu = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a, singular, funcția sintactică de nume predicativ

• „Caietul ei este cel mai îngrijit din toată clasa.”

ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, singular, feminin, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut

• „Te-am salutat ieri în parc, dar nu mi-ai dat atenție.”

te = pronume personal, formă clitică, persoana a II-a, singular, funcția sintactică de complement direct

punem întrebarea: „pe cine am salutat?” → „pe tine te” ⇒ formă clitică

mi = pronume personal, formă clitică, persoana I, singular, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect

punem întrebarea: „cui nu ai dat?” → „mie mi” ⇒ formă clitică

• „Am alergat repede până la ei și am ajuns înaintea ta.”

până la ei = pronume personal, formă accentuată, persoana a III-a, plural, cazul acuzativ, precedat de prepoziția compusă „până la”, funcția sintactică de circumstanțial de loc

înaintea ta = pronume personal, formă accentuată, persoana a II-a, singular, cazul genitiv, precedat de prepoziția simplă „înaintea”, funcția sintactică de circumstanțial de timp