Question

cum se continua povestea cartii?

Answer 1

Într-o seară, când Alex încercase să citească o poveste la insistenţa bunicii, adormise cu cărţulia pe piept şi avusese un vis cam ciudat. Se făcea că venise la el moşul cu barba albă din poveste având în mână o cărticică. El, văzând cartea, l-a şi repezit pe moş: Pleacă, moşule, de-aici, eu n-am nevoie de carte. Am destule. Moşul nu s-a mâniat şi i-a spus cu blândeţe: De unde ştii, băiatul moşului, că-ţi dau ţie cărticica? Află că iubesc mult această comoară şi n-o dau la nimeni. Vreau doar să stăm de vorbă şi, dacă binevoieşti tu, să-i ascultăm glăsciorul, că orice carte glăsuieşte pentru cine ştie s-o asculte. Alex a izbucnit în râs, apoi l-a repezit pe unchiaş: Mie să-mi fi adus o maşină sau un avion, sau un pistol, sau orice în afară de carte.Bătrânul nu s-a supărat şi o rugă pe cărticică să vorbească şi ea cu Alex.
- Băieţel isteţ şi frumuşel, îndată eu îţi voi dezvălui nişte taine. Deschide-mă şi citeşte prima întrebare!
Se cam codea la citit Alex, dar, pentru că i s-a vorbit aşa frumos, a deschis cartea şi a citit totuşi:
-„Cum poţi dobândi un lucru pe care ţi-l doreşti?”- a dat glas întrebării Alex, dar cartea se-nchise tocmai când a vrut să citească răspunsul.
- Vezi, dragul meu? Numai citind poţi afla răspunsul. Caută tu răspunsul în paginile mele.
Nerăbdător,  a căutat răspunsul şi l-a citit.
-„Ca să dobândeşti un lucru dorit, trebuie să vorbeşti frumos şi să te porţi frumos.”
- Bine. Citeşte altă întrebare.
-„ Vrei ca Dumnezeu să te aibă în pază pe tine şi pe ai tăi şi să-ţi meargă bine?
Vroia, cum să nu. Însă era curios să afle răspunsul scris în carte,  dar nu l-a aflat, cartea iar s-a închis.    
- Nu mă vei deschide decât dacă doreşti din inimă să citeşti răspunsul.
- Da, da îmi doresc. Deschide-te, carte!- zise Alex.
Cartea se lăsă deschisă şi el a căutat cu nerăbdare răspunsul. L-a citit clar şi tare.
-„Dumnezeu te are în pază pe tine şi pe cei dragi ţie dacă citeşti zilnic o rugăciune şi ştii să-ţi ceri iertare când greşeşti.”
Alex a  fost îndemnat să mai citească o întrebare.
-„Cum poţi tu să faci o compunere frumoasă care să placă tuturor?”
Bună întrebare, că el nu se pricepea deloc la compuneri. Se ruga de mama lui să i le facă. A oprit cartea să se închidă şi dă-i, şi caută. În sfârşit, a găsit răspunsul. L-a citit rar şi apăsat:
-„Poţi dobândi priceperea de a face compuneri frumoase numai dacă citeşti multe cărţi. Cărţile îţi dezvoltă vocabularul, imaginaţia, uşurinţa vorbirii şi scrierii.”
Simţea Alex că mai vroia să citească întrebări şi răspunsuri, dar cărţulia se închise definitiv şi stătea liniştită în mâna moşului. S-a repezit la moş băiatul.
- Să-mi dai cartea, e a mea. Mie îmi foloseşte, nu ţie, că tu eşti bătrân, bătrân şi nu mai ai ce  învăţa din ea.
- Te înşeli, Alex. Omul cât trăieşte învaţă. Aşadar, el învaţă până la moarte. Şi citeşte până la moarte, dacă nu i se ia vederea. Da, da, aşa să ştii, nepoate. 
- Să-mi dai cartea, că dacă nu, ţi-o iau cu forţa.
- Vezi, nepoate, că nu ştii să te porţi? Nu-ţi place să citeşti, te vei purta ca un sălbatic şi numai rău o  să-ţi meargă.
- Tu eşti rău, te porţi urât cu un copil. Nu vrei să-l laşi să citească.
- Dar asta e doar una dintre miile de cărţi care te-aşteaptă să le citeşti. Le poţi găsi la biblioteci, în librării, chiar la tine acasă. Oare pe-acelea de-acasă le-ai citit? Fiecare   te-nvaţă ceva, fiecare te plimbă prin lumi nevisate, fiecare îţi spune ceva, dacă vrei s-o citeşti. Încearcă şi ai să vezi câtă dreptate am.