Istorie, întrebare adresată de Utilizator anonim, 8 ani în urmă

Cum se făcea educația în Grecia Antică?

vă roog​


Utilizator anonim: ești o fată buna la suflet
stefaniaflorea3101: ❤❤Multumesc!
Utilizator anonim: cătî ani ai?
Utilizator anonim: o zi fantastică
Utilizator anonim: ❤❤❤❤❤
stefaniaflorea3101: Am 12
stefaniaflorea3101: Multumesc!❤❤❤
Utilizator anonim: și eu împlinesc 12 pe 7 feb
Utilizator anonim: hahaha =)
stefaniaflorea3101: eu am implinit pe 31 ian

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de stefaniaflorea3101
3

Păi, diferă in funcție de stat, de ex in Sparta educația copiilor era legată de exerciții fizice dure, probabil pt ca este un stat militar. Sau, in Atena, puțini oameni mai erau analfabeți (nu știau sa citească).


stefaniaflorea3101: EDUCAȚIA COPIILOR ÎN SPARTA ȘI ATENA

În statul spartan copilul aparţinea familiei numai până la vârsta de 7 ani; după care un spartan
era total la dispoziţia statului până la vârsta de 60 de ani.
stefaniaflorea3101: ani. Educaţia spartană consta în exerciţii
fizice dure şi antrenament militar, urmărindu-se să i se formeze copilului sau tânărului un
desăvârşit spirit de disciplină, de supunere oarbă, precum şi capacitatea de a suporta cele mai
absurde privaţiuni fizice
stefaniaflorea3101: În rest, o instrucţie intelectuală absolut minimă (şi de care foarte
probabil că nu toţi copiii beneficiau); scris-citit, eventual câteva noţiuni elementare de aritmetică
şi de muzică militară. Viaţa permanentă de cazarmă ducea la practica curentă şi în mod deschis a
pederastiei. Fetele primeau şi ele o instructie pre-militară: alergări, marşuri, luptă, aruncarea
discului şi a suliţei.
stefaniaflorea3101: (iti recomand sa citest asta pt mai multe informatii)
Utilizator anonim: ms
stefaniaflorea3101: Cu totul diferită era educaţia copiilor şi a tinerilor în Atena. Tatăl dispunea de educaţia
copiilor până la vârsta de 18 ani. Mamele, secondate uneori de sclavele casei, se îngrijeau de
creşterea lor.
stefaniaflorea3101: La vârsta de 7 ani începeau şcoala. La Atena, dar nu şi în alte părţi ale lumii
greceşti, legile prevedeau obligaţia statului de a se ocupa de instrucţiunea copiilor ca de o
esenţială problemă civică. Dar aici, chiar dacă n-ar fi obligaţi părinţii să-şi dea copiii la şcoală,
această obligativitate deriva dintr-un obicei. Fapt este ca încă de la începutul secolului al V-lea
î.Hr. puţini ţărani din statul atenian mai rămăseseră analfabeţi.
stefaniaflorea3101: Statul atenian suporta cheltuielile şcolare numai pentru copiii orfani de război. Părinţii îşi
trimiteau copiii la şcoala particulară, singura formă existentă, ţinută de un învăţător. Acesta le
preda- în casa lui sau sub porticele oraşului – noţiuni de scris-citit, de aritmetică şi de muzică,
timp de cinci, şase sau şapte ani;
stefaniaflorea3101: nu mai mult pentru că după vârsta de 14 ani educaţia fizică lua
aproape complet locul educaţiei intelectuale. Elevii scriau pe tăbliţe cerate (în epoca elenistică –
pe foi de papirus) texte literare şi elemente de aritmetică, limitate la cele patru operaţiuni (tabla
înmulţirii exista încă din timpul lui Pitagora).
Alte întrebări interesante