Question

cum se realiza procesul de mumificare ? va rog , coroana ​

Answer 1

Pentru a înțelege mumiile egiptene trebuie să știți mai întâi detalii despre credințele religioase ale egipteniilor. Egiptenii antici credeau în mulți zei și credeau că, atunci când o persoană a murit, a trecut într-o „viață de apoi”. Așa că, ei aveau impresia că individul decedat va avea o viață foarte apropiată de cea în care a trăit. Pentru a avea același tip de viață, corpul lor trebuia conservat și trebuia să fie îngropat cu toate bunurile deținute în timpul vieții de pe Pământ, pe care să le ia cu ei în călătoria lor în viața de apoi. Egiptul antic a avut o societate de succes care a durat peste 3000 de ani. Preoții din Egiptul antic au dezvoltat abilități și au descoperit modalități de a păstra sau “mumifica” un corp, astfel încât acesta să fie conservat pentru cât mai mult timp. Ei au mumificat oameni, precum și animale, arheologii găsind morminte întregi dedicate doar înmormântării pisicilor mumificate. Au fost găsite și alte animale, dar pisicile erau animalul de companie preferat și cel mai iubit al vechilor egipteni. Procesul pentru a crea o mumie în mod corespunzător poate dura până la 70 de zile. Nu este doar o procedură fizică, ci vechii egipteni își implicau și credințele religioase pentru a îmbălsăma un corp ce ajungea mumie. Pașii pentru crearea unei mumii egiptene

Corpul trebuia purificat și spălat.
Toate organele interne erau îndepărtate, însă lăsau inima la locul său.
Umpleau corpul cu un fel de umplutură, astfel încât să pară normal, compact ca și cum organele nu i-ar fi fost scoase.
Erau nevoiți să „usuce” corpul, așa că il scufundau într-o substanță naturală numită „natron”. Aceasta substanta este foarte asemănătoare cu sarea, practic absorbind toată umezeala din corp.
În aproximativ 40-50 de zile, scoteau corpul din natron și apoi înlocuiau umplutura originală cu cea nouă umplutură din rumeguș sau in.
Corpul era apoi înfășurat cu grijă în straturi de in care acopereau fiecare zonă a corpului.
Apoi anumite uleiuri speciale erau plasate pe corp pentru a ajuta la conservare. Stratul final în care era acoperită mumia, acea “imbracaminte” pe care o știm cu toții se numește “giulgiu”.
Mumia finală era plasată într-un recipient din piatră sau lemn, numit „sarcofag”. Organele corpului ce au fost scoase, erau, de asemenea, mumificate și plasate în recipiente speciale ce erau așezate în mormânt alături de trupul mumificat. Atât sarcofagul, cât și borcanele care conțineau părțile corpului, erau sigilate cu o rășină neagră.

Lăsau inima în corp, deoarece credeau că acest lucru este necesar pentru o parte a testului de a intra în viața de apoi. Credeau că inima este centrul inteligenței și emoțiilor, și îndepărtau creierul, crezând că nu este important. Faraonii aveau cea mai scumpă mumificare dintre toți oamenii. De vreme ce faraonul era considerat un zeu, erau adăugate multe pietre prețioase și amulete între straturile de învelire ale giulgiului.

De asemenea, ei foloseau un sarcofag special pentru faraon, ce era sculptat și pictat după asemănarea sa. Unele erau decorate cu aur. Unii faraoni aveau măști decorative din aur solid așezate pe cap și pe față, care semănau cu aceștia. Mumiile faraonilor erau plasate în locuri speciale de înmormântare, împreună cu multe dintre obiectele scumpe si dragi faraonilor pe care aceștia le-ar lua cu ei în viața de apoi. De cele mai multe ori oamenii înstăriți aveau parte de mumificare după moarte. Din moment ce costul a crea o mumie era enorm, oamenii instariti ai vremii din Egiptul antic erau singurii care își puteau permite acest lux. Spre deosebire de faraon, mormintele celor bogați erau de obicei în cimitire de grup, faraonul fiind singurul ce avea mormânt separat. Existau rituri speciale de înmormântare religioasă care trebuiau să fie îndeplinite de preoții templului la fiecare pas al mumificării. Aceste ritualuri erau făcute pentru a se asigura că persoana care a murit va intra în viața de apoi în mod corespunzător. În timpul ritualurilor erau folosite uleiuri speciale care au fost purificate anterior de preoți, dar care au fost, de asemenea, imbuteliate cu substanțe ce ajutau la conservarea corpului.

De-alungul timpului au fost descoperite mumii care au peste 3.000 de ani, iar unele dintre ele, aveau încă păr și piele.

Answer 2

Răspuns:

Am luat de pe un sait logic...........

     Mai întâi, creierul persoanei decedate era extras pe nas, cu ajutorul unei tije, iar cutia craniană era umplută cu o soluție pentru a elimina toate resturile organice și bacteriile. Apoi erau scoase din abdomen toate organele – care erau uneori conservate separat, iar cavitatea abdominală era curățată cu o infuzie de ierburi și condimente. Singurul organ păstrat era inima deoarece egiptenii considerau că inima, și nu creierul, este organul gândirii. Trebuia păstrată în corp pentru ca în viața de apoi să poată sta drept mărturie pentru bunătatea celui decedat.

      După acest pas, corpul era deshidratat prin păstrarea sa, timp de 40 de zile, într-o soluție naturală de sare. Ulterior, trupul era din nou spălat și apoi înfășurat în bandaje tratate cu rășină, carbonat de sodiu și uleiuri aromate, astfel încât ele să fie impermeabile și antimicrobice. La final, mumia era așezată în sarcofag.