Question

cuvinte formate prin : compunere,conversiune,derivare, definitie 
si exemple

Answer 1

Compunerea este un mijloc intern de îmbogățire a vocabularului care duce la formarea unui cuvânt nou fie prin unirea unor cuvinte sau elemente savante deja existente în vocabular, fie prin abrevierea unor cuvinte.

→ Există patru mari tipuri de compunere:

① compunere prin alăturare = se alătură cuvinte independente, deja existente în vocabular; scrierea lor se poate face:

− cu cratimă:

• căluț-de-mare, coada-calului, est-european, mare-logofăt,  prost-crescut, prim-solist, soră-mea, sud-vest, Miercurea-Ciuc, Piatra-Neamț, Muma-Pădurii, Prâslea-cel-Voinic etc.

− fără cratimă:

• două sute, o mie trei sute (marea majoritate a numeralelor), de la, ca să, Marea Adriatică, Vlad Țepeș ș.a.

② compunere prin contopire = se alătură cuvinte independente, deja existente în vocabular; scrierea lor se face într-un singur cuvânt, uneori cu pierderea/înlocuirea unor litere:

• binefacere, binecuvântare, răuvoitor, cumsecade, doiprezece, treizeci (și alte numerale), oarecum, oarecând, fiindcă, peste (= pe + spre), deci (= de + aci), mujdei (= must + de + ai) etc.

③ compunere savantă = se alătură un element de compunere savantă (prefixoid sau sufixoid) unui cuvânt independent deja existent în vocabularul limbii române:

• autoamăgire, autoportret, biocurent, bioîngrășământ, teledifuza, telejurnal, teleenciclopedie, termoprotecție ș.a.

★ Observație: multe cuvinte care conțin un element de compunere savantă nu sunt obținute în interiorul limbii române prin compunere, ci ajung la noi ca neologisme, compunerea realizându-se în altă limbă (franceză, germană, engleză): telecomandă, telecabină, biologie, psihanaliză, psihoterapie, geografie, geopolitică, aeroport, electrostatic și multe, multe altele.

④ compunere prin abreviere = se alătură literele inițiale sau grupuri de litere de la începutul cuvintelor; scrierea lor se face într-un singur cuvânt:

• UNITER, ONU, Asirom, Romarta, Tarom, CFR, OZN etc.

Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului care duce la formarea unui cuvânt nou prin adăugarea de sufixe și/sau prefixe unui cuvânt deja existent în vocabular.

① derivare cu sufixe = adăugarea unui grup de litere (sufix) după radical (tema cuvântului de bază):

• căsuță, băiețel, dulăpior, pietroi, copilandru, auriu, roșiatic, tâmplar, boierime, tinerețe, copilărie etc.

Mai multe exemple și o clasificare a sufixelor poți găsi aici:

→ https://brainly.ro/tema/18177

② derivare cu prefixe = adăugarea unui grup de litere (prefix) înaintea cuvântului de bază:

• antebraț, confrate, dezgust, (a) desface, neom, contracandidat, neadevăr, răstimp, strămoș, străvechi etc.

③ derivare cu prefixe și sufixe (parasintetică) = adăugarea de sufix și prefix:

• destăinui, deznădăjdui, îmbrățișa, nemilos, străbunic, răzbătător, consătean etc.

Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului prin care un cuvânt deja existent în vocabular primește o valoare morfologică nouă. Cele mai răspândite metode de conversiune sunt următoarele:

− substantivizarea, prin articulare:

• frumosul, urâtul, utilul, plăcutul, lovitul, cititul, scrisul, oful etc.

− adjectivizarea, prin adăugarea de desinențe:

• suferind/-ă/-zi/-e, tremurând/-ă/-zi/-e, văzut/-ă/-e/-e, auzit/-ă/-i/-e etc.

− adjectivizarea pronumelor (folosirea pronumelor demonstrative, nehotărâte etc. ca adjective pronominale)

− adverbializarea adjectivelor, prin folosirea lor ca determinant al unui verb:

• (scrie) frumos, (cântă) puternic, (citește) rău, (merge) leneș, (stă) cuminte etc.