Question

Cuvinte noi invatate din cartea morometi volumul 1

Answer 1

Răspuns:

Moromeţii – Volumul I

Marin Preda

PARTEA INTAI

în câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război

mondial, se Bai£jcJ* Cîmpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se

scurgea aici fără conflicte mari.

Era începutul verii.

Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Cât ajunseseră

acasă, Paraschi, cel mai mare dintre co,pij»jse dăduse jos din căruţă, lăsase

pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină

veche şi se culcase peste ea gemând. La fel făcuse şi al doilea fiu, Nilă;

intrase în casă şi după ce se aruncase întrun pat, începuse şi el să geamă,

dar mai tare ca fratele său, ca şi când ar fi fost bolnav. Al treilea băiat, Achim,

se furişase în grajdul cailor, se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni,

iar cele două fete, Tita şi Ilinca, plecaseră repede la gârlă să se scalde.

Rămas singur în mijlocul bătăturii, Moromete, tatăl, trăsese căruţa sub

Umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la

drum cu ţigarea în gură. Părea de la sine înţeles că singură mama rămânea

să aibă grijă ca ziua să se sfârşească bine... Moromete stătea pe stănoaga

podiştei şi se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod deosebit,

dar pe faţa lui se vedea că n-ar fi r$u dacă s-ar ivi cineva... Oamenii însă

aveau treabă prin curţi, nu era timpul de ieşit în drum. Din mâna lui fumul

ţigării se ridica drept JMMiiăĂ

în

- Ce mai faci, Moromete? Ai terminat, mă, de sapă?

Iată că se ivise totuşi cineva. Moromete ridică fruntea şi îl văzu pe jfecinul

său din spatele casei apropiindu-se de podişcă. Se uită numat o dată la el,

apoi începu să se uite în altă parte; se vedea că nu o astfel de apariţie

aştepta. „...Pe mă-ta şi pe tine, chiorule!" şopti atunci Moromete pentru el

însuşi, ca şi când până atunci ar mai fi înjurat pe cineva în gând

7

şi acum îl îngloba şi pe vecin, fiindcă tot apăruse; după care răspunsese

foarte binevoitor:

- Da, am terminat... Tu mai ai, mă, Bălosule?

— Am- terminat şi eu. Mai aveam un petic dincoace în Pământuri, mi l-au

săpat ai lui Ţugurlan... Ce faci, Moromete, te-ai mai gândit? îmi dai salcâmu

ăla?

Moromete se uită ţintă la vecinul său înţelegând pentru ce ieşise el la

drum şi nu răspunse la întrebare. „Da, am discutat odată să-ţi vând un

salcâm! Poate am să ţi-l vând... poate n-o să ţi-l vând... De ce trebuie să ne

grăbim aşa!?" părea el să-i spună.

- Dar Victor al tău... El nu mai iese la sapă, Bălosule? Sau de când este

voiajor nu-l mai aranjează? zise Moromete. Adică... admitem cazul că fiind

ocupat... mai adăugă el.

Vecinul avu bănuiala că aceste cuvinte nu sunt chiar atât de nevinovate

cum s-ar fi putut înţelege din glasul cu care fuseseră rostite, dar trecu

dlpfc ca şi când n-ar fi înţeles ce se întâmpla, apoi deodată repezi calului

Explicație:

mai este dar e lung