Question

daca imi faceti asta in max. 12 min dau coroana la toti care raspund dau si multe pcte
Explicati de ce in anumite provincii romane procesul de romanizare a fost slab.Exemplificati


PLIIIIIIIIIIZ VA ROG MULT

Answer 1

Romanizarea nu s-a fãcut cu romani ,,puri“ ci cu o sumedenie de colonişti aduşi din toate provinciile cucerite de romani care vorbeau o latinã ,,vulgarã“-stricatã. Nu sîntem urmaşii lui Traian aşa cum se vehiculeazã printr-un naţionalism de paradã. De fapt avem prea puţine lucruri în comun cu verişorii noştri italieni care nici nu ne prea iubesc de altfel. Nici nu trebuie sã ne lãudãm prea mult cu acest împãrat roman care a trecut Dacia prin foc şi sabie. Politica de aşa zisã romanizare nu a fost decît o continuitate a cuceririi prin forţã. Nu trebuie sã-i vedem pe legionarii romani ca pe nişte gigolo drãgãlaşi care au cucerit inimile frumoaselor femei din Dacia. Unii vor sã facã din aceşti soldaţi adevãraţi feţi-frumoşi care s-au cãsãtorit cu Ilenele Cosînzene autohtone şi în urma acestor idile au ieşit românii ca o veritabilã spiţã italianã. Se ştie cã romanii erau foarte duri cu cetãţile care le opuneau rezistenţã. De pildã Scipio Africanul dupã ce a cucerit Cartagina şi-a pus soldaţii sã treacã populaţia civilã prin ascuţişul sabiei. Au fost mãcelãriţi fãrã deosebire bãrbaţi, femei, copii, bãtrîni. Nu mai vorbim de violurile sãlbatice pe care le-au comis aceşti soldaţi. Cucerirea romanã a fost în ansamblu durã. Romanii nu-i iertau prea uşor pe cei care le opuneau rezistenţã armatã. Sã luãm exemplu cazul Iudeei: populaţia a fost mãcelãritã iar Templul-simbolul naţionalismului evreu a fost ras de pe faţa pãmîntului. Cucerirea romanã în Dacia a pãstrat acest caracter unitar: violenţa şi duritatea cu care au tratat soldaţii romani populaţia civilã; cel puţin la început. Prin procesul de romanizare administraţia romanã nu a vãzut o ,,împletire“ între cele douã civilizaţii ci încercarea de distrugere totalã a culturii şi civilizaţiei vechilor autohtoni. Acest lucru s-a reuşit în mare parte dar nu total: s-au mai pãstrat în limba românã numele dacice al unor locuri şi rîuri. Este adevãrat cã aceşti colonişti aduşi în Dacia de cãtre administraţia romanã au adoptat obiceiul şi modul de viaţã al romanilor dar nu sînt strãmoşii actualilor italieni. Este adevãrat cã au fost aduşi şi colonişti din Italia într-un numãr destul de consistent dar erau puţini faţã de cei aduşi din alte pãrţi ale imperiului. Aceştia sînt strãmoşii noştri reali: dalmaţi, traci, greci, sicilieni, sirieni-vorbitori de limbã latinã contopiţi cu populaţia autohtonã printr-o colonizare fortuitã. Acestea sînt originile noastre de care nu trebuie sã ne fie ruşine. Spunem şi pe bunã dreptate cã poporul nostru s-a nãscut creştin. Traian pe care unii vor sã ni-l adopte ca strãmoş a fost unul dintre prigonitorii creştinismului: în anul 111 el a dezlãnţuit a treia prigoanã a creştinilor. Plinius cel Tînãr îi cere personal împãratului reguli pentru a stabili vinovãţia creştinilor acuzaţi. Traian îi rãspunde: ,,Cine nu se leapãdã de credinţã, sã fie chinuit şi ucis“