Question

Dacă vreţi credeţi-mă, dacă nu... Asta mi s-a întâmplat! Într-o zi, m-am dus
la bibliotecă. Voiam să citesc o carte cu aventuri. Căutam ceva deosebit! Astfel,
am trecut de la un raft la altul, frunzărind pe rând cărţile, mai şi citind câte o frază-
două... Exact ca în povestea cu mărul fermecat, părea că cineva mă ademeneşte în
adâncul unei păduri vrăjite. Nu ştiu cât timp să fi trecut, dar deodată mi-am dat
seama că în bibliotecă nu mai este nimeni. Prin geam pătrundea întunericul, iar uşa
era încuiată! Cum de nu m-a observat bibliotecara, când a plecat? La început m-am
speriat grozav: să rămâi singur într-o lume cu atâtea personaje şi aventuri?! Apoi,
mi s-a întâmplat ceva de neînchipuit...
Continuă povestea, imaginându-ţi, ce-ar putea să se întâmple dacă ai rămâne, singur-singurel, o noapte în bibliotecă?

Answer 1

spune ca ai fost la o prietena si tea ajutat sa .... si dupaia ai dus cartea inapoi.....

Answer 2

Apoi mi s-a intamplat ceva de neinchipuit ...cartile au prins viata .Erau vesele si se bucurau din simplul fapt ca oamenii se  foloseau  si primeau multa satisfactie de la ele .Apoi fiecare se lauda unei alteia ce taina puteai gasi in ea si cat de tare te putea  frapa continutul sau .La un moment dat au inceput sa danseze in aer .Erau magice ! ...Erau unite si de nedespartit si se intelegeau perfect .Era o armonie totala in acea biblioteca .M-au invitat si pe mine la dans .Am dansat toata noaptea iar apoi fiecare m-a rugat sa o citesc .Nu le-am citit pe toate dar am fost impresionata de-a dreptul ! ...Credeam ca a fost un vis ...dar nu ...o carte care a participat la dans am gasit-o in buzunarul meu . Nu voi uita niciodata acea zi miraculoasa !