Question

Dans le vieux temps , le Mont Saint-Michel etait un piton rocheux , couvert de forets et habite par des moines... Ils se nourissaient de presque rien et souvent mouraient de faim. Alors , ils allumaient des feux et en les voyant briller la nuit , les gens de la cote comprenaient ;eur appel. On leur envoyait quelques provisions.On les leur envoyait toujours bien attachees sur le dos d'un ane qui connaissait le chemin. Par malheur , un jour , un vilain loup l'a vu, l'a attaque et l'a croque...Mais une force invincible l'a oblige , lui , le mechant loup , a porter a la place de la l'ane les provisions pour les moiens... et a le remplacer par la suite, toutes les fois que c'etait necessaire...Une abbaye a ete construite (a la demande , dit-on , de Monsigneur l'archange saint Michel en personne!). Elle a prospere , devant le superbe monument qu'on visite de nos jours encore. DE TRADUS PLSS

Answer 1

În vremurile cele mai vechi, Mont Saint-Michel era un vârf stâncos, acoperit de păduri și locuit de călugări ... Nu se hrăneau cu aproape nimic și adesea au murit de foame. Apoi acestia au aprins focuri și le-au văzut strălucind noaptea, oamenii de pe coastă au înțeles chemarea. Câteva provizii le-au fost trimise și au fost întotdeauna trimise la ei pe spatele unui măgar care știa calea. Din nefericire, într-o zi, un lup urât l-a văzut, l-a atacat și l-a mâncat ... Dar o forță invincibilă la forțat pe el, lupul, să poarte în loc de dați dispozițiile minții ... și înlocuiți-o ulterior ori de câte ori era necesar ... A fost construită o mănăstire (la cererea, se spune, despre Mons. Arhanghelul Sf. Michel în persoană!). A prosperat, în fața magnificului monument pe care îl vizităm astăzi.

Sper ca te-am ajutat, nu e perfect, dar pe aproape...

Answer 2

Pe vremuri, Mont Saint Michel (Muntele Sfantului Mihail) era un piton stancos, acoperit de paduri locuite des calugari… ei se hraneau aproape cu nimic si adesea mureau de foame… Atunci, ei aprindeau focuri, si cand oamenii de pe coasta le vedeau stralucind in noapte, le trimiteau cateva provizii. Li le trimiteau intodeauna bine fixate pe spinarea unui magar care cunostea drumul. Din nefericire, intr-o zi, un ticalos de lup l-a vazut, l-a atacat si l-a mancat… Dar o forta invincibila l-a obligat pe el, pe lupul cel rau sa duca in locul magarului proviziile pentru calugari… si sa-l inlocuiasca si pe urma, pentru toate datile cand acest lucru era necesar… O abatie/manastire a fost construita (se spune ca la cererea Sfantului Arhanghel Michel/Mihail in persoana). Ea a prosperat, devenind superbul monument pe care il inca vizitam in zilele noastre.