Dați exemplu de poezii despre istoria romanilor.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Devenind membri ai marii familii a popoarelor romanice, românii au ajuns să facă o istorie văzută, remarcată, cunoscută şi de alţii. Spre finalul etnogenezei (secolele VII-IX), daco-romanii, pe cale de a deveni români, i-au încorporat şi pe slavi, încât „Slav aş fi fost, de nu eram latin,/ latin aş fi, de n-aş fi fost şi dac –/ dar a ieşit aşa: să fiu român, şi eu cu soarta asta mă împac!” (Geo Dumitrescu). După retragerea aureliană, „din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;/ Mulţi mulţi veniră, începând cu acel oaspe,/ Ce durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,/ De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;”, dar nu stătură mult pe-aici în pace şi, cerând „pământ şi apă”, „se făcură toţi o apă şi-un pământ” (Mihai Eminescu). Intrarea românilor pe scena istoriei, ca popor deplin constituit la cumpăna mileniilor, adică în jurul anilor 800-900, a coincis cu organizarea de către ei a primelor formaţiuni politice. Una dintre acestea, în Transilvania, era condusă de „ducele”/ voievodul „blac” Gelou (Gelău), cel care s-a confruntat (cam pe la anul 900) cu atacurile jefuitoare ale primelor cete ungare venite dinspre apus şi care, prin sacrificiul său, a lăsat românilor o misiune eliberatoare: „Şi Gelu le judecă toate:/ Se înalţă proptindu-se-n coate/ Şi-a calului glezn-o cuprinde,/ Cu grabă el arcul şi-l prinde,/ Şi-învârte săgeata şi-o scoate/ Din rană, şi-o-întinde;/ Şi vâjâie slaba săgeată/ Cu gemetul morţii deodată/ Arcaşii trec repezi în cale,/ Şi-i vuiet şi-i chiot prin vale:/ Ce cânt de-ngropare lui Gelu/ Şi-oştirilor sale!” (George Coşbuc). Vin apoi întemeierile de ţări şi frângerile de pământuri româneşti. Se formară prin secolele al XIII-lea şi al XIV-lea, cum poetic a precizat Iorga, „două libertăţi româneşti” – Ţara Românească şi „Ţara Românească a Moldovei” –, alături de „o stăpânire străină” (Transilvania). Atunci au apărut domnii noştri cei vrednici, de la Basarab şi Bogdan încoace, pătrunşi de responsabilitate pentru poporul lor, preluând datina, îmbogăţind-o şi ducând-o mai departe