Question

Dați-mi varog descrierea autorului Dimitrie Anghel.

Answer 1

Dimitrie Anghel s-a născut la la 16 iulie 1872, la Corneşti , în Iaşi . Al treilea fiu al lui Dimitrie Anghel (aromân de origine, deputat liberar, arendaş şi moşier, este cel care a introdus “plugul cu abur” si cultura în ţara noastră, scăpătat în ultima parte a vieţii) şi al greoaicei Erifilia . Urmează şcoala primară la Institutul din Caracas, apoi liceul pedagogic condus de Al. Lambrior. În 1887, poetul se legase de timpuriu de mişcarea socialistă , frecventase cenaclul lui Neculai Beldiceanu, era prezent în publicistică : “Adevărul literar”, “Lumea nouă”, “Viaţa”, “Povestea vorbei”, “Literatură şi arta romana”, “Pagini literare”, “Viaţa literară şi artistică”, “Viaţa Românească”, “Revista democraţiei sociale”, “Ramuri”, “Flacăra”, “Rampa” etc ) . În anul 1889 abandonează cursurile începute la Institutele Unite şi la Gimnaziul “Alexandru cel Bun” din Iaşi. Din această perioadă datează un caiet de versuri de factură eminesciană, din care Gherea îi publică două poezii în “Contemporanul“. În anii ce urmează călătoreşte mult, întâi în Italia (unde ia cu sine pe poetul Ion Păun-Pincio), apoi, la Paris (unde s-a aflat la studii, împreună cu fraţii săi), în Italia, Elveţia, Spania şi Franţa.
În 1902 , fără titluri de studii, revine în ţară. Din acest an colaborează la “Sămănătorul”. În 1903, debutează în volumul cu “Traduceri din Paul Verlaine” (în colaborare cu St. O. Iosif). În 1905 îi apare primul volum original de poezii, “În grădină”.
În 1906-1907 îndeplineşte funcţii administrative în Dobrogea. În 1906-1908 ajunge membru în redacţia Semănătorului şi, după retragerea lui Iorga, chiar în comitetul ei de redacţie. În 1907 scrie, în colaborare cu St. O. Iosif, teatru poetic “Legenda funigeilor”. Scrie “Cometa“. În 1909 îi apare “Fantazii”. Scrie poemul istoric “Carmen saeculare”.

În 1909-1910 editează împreună cu Mihail Sadoveanu, St. O. Iosif şi Ilarie Chendi, revista “Cumpăna”.
În 1910 scrie proza “Cireşul lui Lucullus”, “Portrete” şi creează, împreună cu poetul ardelean, pseudonimul de succes “Anghel Mirea“, sau traduce din Ibsen, Dumas, Fr. Halm, Theodore de Banville; colaborează şi cu Leon Feraru, Victor Eftimiu sau I. Minulescu. Aceeaşi fire atrasă de boemă sau aventură, explică şi legătura sentimentală cu Natalia Negru, soţia lui Iosif. Căsnicia ce urmează e întretăiată de crize de gelozie.
În 1911 este inspector la Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, după ce fusese o vreme referent la Casa Şcoalelor. Apare “Povestea celor necăjiţi”, “Fantome”.
În 1912 apare “Oglinda fermecată” şi “Triumful vieţii”.
În 1913 apare “Steluţa”.
Temperament impulsiv, înclinat spre extreme, Anghel este însă, în acelaşi timp, tentat să cultive prietenia literară.
În 1914 după o scenă de gelozie, Anghel îşi răneşte soţia şi încearcă apoi să se sinucidă. Câteva săptămâni mai târziu, la 13 noiembrie, moare.