Question

datimi cea mai scurta legenda culta,sau macar una scurta dar sa fie culta

Answer 1

  În rai nici o minune plăcută nu lipsea.                        Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,                         Căci albele potire în veci tot înflorite                        Scoteau din a lor sânuri arome nesfârşite.                         Lumina era moale şi-ndemnătoare şopţii.                        Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopţii.                         Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,                        Şi nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;                         Căci scris era pe ceruri, pe frunze şi pe unde:                        „Nici umbra de durere aice nu pătrunde”.                         Pe maluri verzi, frumoase, de râuri limpezite,                        Stau sufletele blânde, iubinde, fericite,                         Gustând în liniştire cerească veselie                        Ce-n fiecare clipă cuprinde-o vecinicie.                         Dulce-adăpost de pace, grădină-ncântătoare…                        Avea orice minune, dar îi lipsea o floare.                         II                         Şi iată că soseşte un oaspe de pe lume,                        Un suflet alb şi tânăr pe-un nor de dulci parfume;                         Iar sufletele toate îi ies lui înainte,                        Primindu-1 cu zâmbire, cu gingaşe cuvinte,                         Şi-i zic: „În raiul nostru bine-ai sosit, copile!                        Curând plecaşi din viaţă! Nu plângi a tale zile?”                         „Nu, căci am dat o clipă de viaţă trecătoare                        Pe alta mai ferice şi-n veci nepieritoare.”                         „Şi nu ţi-e dor acuma de lumea pământească?”                        „Nu, căci mai mult îmi place întinderea cerească.”                         „Cum? Nu laşi nici o jale pe urma ta duioasă?”                        „Ah! las o mamă scumpă, o mamă drăgăstoasă                        Şi vecinic după dânsa voi plânge cu durere!”                         Zicând, copilul plânge, lipsit de mângâiere,                        Şi lacrimile-i calde se schimbă-n lăcrimioare.                         De-atunci nu mai e lipsă în rai de nici o floare!