Question

datimi si mie informatii despre caderile de meteoriti

Answer 1

Oricine priveste cerul intr-o noapte senina, poate fi martorul unui cunoscut fenomen luminos, numit in popor "stea cazatoare". Astfel, la un anumit moment, se iveste pe cer un punct luminos, ca o stea, ce pare ca se desprinde de pe bolta cereasca deplasindu-se cu mare viteza vreme de citeva clipe, dupa care se stinge.
In trecut oamenii superstitiosi credeau ca stelele cad cu adevarat, la moartea cuiva. Ori, numai intr-un singur an se inregistreaza aproape 4 miliarde de astfel de "stele cazatoare"! Ele sunt de fapt corpuri minuscule, ce nu depasesc de regula citeva grame, fiind corpurile cele mai numeroase din sistemul nostru solar si care circula in jurul Soarelui, avind traiectorii distincte. in mersul lor, aceste corpuri intilnesc Pamintul si patrund cu mare viteza in atmosfera terestra, dind nasterela respectivul fenomen luminos, denumit meteor corpul cosmic numindu-se meteorit.

Exista o categorie interesanta a acestor meteoriti, curentii meteoritici, cei care dau nastere la "ploile de stele". Traiectoriiloe acestora sunt calculate, cunoscindu-se perioada anuluisi locul pe bolta cereasca (numit radiant) al aparitiei lor. Dar spatiul cosmic este brazdat si de corpuri izolate. La intilnirea acestora cu Pamintul, ele traverseaza cerul in orice directie. in medie,intr-un anumit loc de pe Pamint se observa 4-6 meteoriti sporadici pina la marimea a sasea pe ora. Daca dimensiuniloe lor sunt mari, meteoritii provoaca fenomene lumiboase deosebite, cunoscute sub numele de bolizi.

Cum se desfasoara o astfel de "intilnire" dintr-o particula meteoritica si Pamint? Un corp meteoritic, aflat pe o orbita eliptica, are o viteza de 42 km/sec, el patrunzind in atmosfera Pamintului cu o viteza de 12-72 km/sec, in functie de unghiul de incidenta, in raport cu viteza Pamintului, de 30 km/sec. La inaltimea de 2000-3000 kilometri de suprafata Terrei, corpurile meteoritice patrund in straturile superioare ale atmosferei, extrem de rarefiate. Atingind treptat regiunile dense ale atmosferei, la altitudinea medie de 200 kilometri, frecarea cu mediul gazos al acesteia devine extrem de intensa. Atit corpul meteoritic, cit si aerul din jurul sau, incep sa se incinga. 
Comprimarea puternica a particulelor de aer din fata meteoritului, ce nu au timpul necesarsa se dea la o parte, formeaza o adevarata perna de aer. La inaltimea de 100 kilometri temperatura suprafetei corpului ajunge la 2000oC, iar perna de aer din fata sa, datorita marii presiuni, ajunge la temperaturi de mii si zeci de mii de grade. Are loc o evaporare intensa, corpul consumindu-se rapid. Particulele de aer, amestecate cu materia meteoritica evaporata si ionizata, formeaza o sfera incandescenta, vizibila de pe Pamint. La altitudinea de 50-70 kilometri cea mai mare parte a materiei meteoritului este evaporata si pulverizata. Fenomenul luminos dureaza intre citeva fractiuni de secunda si citeva minute. 


Cind Pamintul intilneste un asemenea curent, au loc adevarate "ploi de stele". Fenomenul luminos, meteorul, caracteristic oricarui corp meteoric ce patrunde in atmosfera terestra, se datoreste arderii si volatilizarii complete a corpului prin frecare cu paturile superioare ale atmosferei. Din aceasta cauza meteorii se observa ca niste dire luminoase, uneori foarte stralucitoare. Daca dimensiunile meteoritului sunt suficient de mari, acesta nu se volatilizeaza complet si ajunge la suprafata Pamintului, desi la traversarea atmosferei el pierde o parte din materia sa. Fenomenul

luminos care insoteste caderea unui meteorit pe pamint se numeste bolid. Cantitatea de materie meteorica care ajunge zilnic pe pamint este apreciata la citeva tone.

In cazul curentilor meteorici, datorita traiectoriilor paralele ale corpurilor ce patrund in atmosfera si ca urmare a efectului de perspectiva (similar celui datorita caruia avem de exemplu impresia ca sinele - paralele -ale unei cai ferate par sa se intilneasca in zare) direle luminoase ale meteorilor par a avea o origine comuna pe bolta cereasca, un punct de plecare, numit radiant. Denumirea radiantului este imprumutata de la cea a constelatiei (sau a stelei) in preajma careia se afla acesta.