DAU 25 DE PUNCTE!!! Accidentul - Mihail Sebastian
Nu-si dadea seama cat timp trecuse. Cateva secunde? Cateva lungi minute?
Nu simtea nimic. Auzea in jurul ei voci, pasi, chemari, dar totul surd si cenusiu, ca un fel de pasta sonora, din care numai uneori se distingea cu subita claritate un clopot de tramvai sau un strigat, pentru ca imediat sa reintre in aceeasi rumoare stinsa.
,,Vasazica, un accident", gandi ea foarte calm, aproape cu indiferenta.
Gandul nu-i destepta nicio alarma, nicio graba. Avea foarte vag impresia ca trebuie sa fie pe jos, langa trotuar, cu capul in zapada, dar nu incerca nicio miscare.
Ii trecu prin minte intrebare stupida, fara sens: Cat sa fie ceasul?
Se incorda sa auda tic-tacul ceasornicului de mana, dar nu-l auzi. ,,S-o fi spart''. Pe urma, intr-un efort de atentie, rasfranta parca in ea insasi, observa ca de fapt nu auele nimic din propria ei fiinta: nici pulsul, nici inima, nici respiratia.
,,Am stat, reflecta ea, am stat ca un ceasornic''. Si i se paru ca surade, dar nu-si simtea buzele, pe care cauta inutil sa le contureze undeva in acest lucru familiar si totusi pierdut, care era corpul ei insensibil.
Isi aminti atunci brusc momentul caderii, atat de brusc, incat avu impresia ca din nou cade, si auzi inca o data zgomotul scurt, cal al unui resort rupt, pe care-l auzise atunci.
Compunere, apartine genului epic.
Răspunsuri la întrebare
,, Accidentul" de Mihail Sebastian
,, Accidentul" de Mihail Sebastian este
cartea ce îndeamnă la descoperirea celui ce se ascunde sub titlul unui substantivul comun, articulat: ,, accidentul"; sigur cineva ce suferă nedorit repercu rsiunile unei situaţii de viaţă, situaţie sub care şi tu, cititorule poţi fi.
Fragmentul face parte din această provocare la
lectură. Acesta se încadrează, imediat şi sigur, genului epic. El, genul epic, oferă şi lui Mihail Sebastian, posibilitatea de a-şi transmite indirect, prin intermediul firului narativ şi a personajelor, propriile trăiri, gânduri şi sentimente
aşezate-n timp şi spaţiu bine definite.
Prin intermediul naraţiunii şi a monologului, se
realizează secvenţa de mai sus, cititorul, făcând cunoştinţă cu un personaj feminin a cărui nume e-nvăluit
în taină.
Acesta, personajul, trăieşte neputinţa şi uimirea. Vede şi nu vede, simte şi nu simte, pentru ca în final să realizeze că ea însăţi este accidentata … autoironia ajută la replierea spiritului încercat.
Fragmentul aparţine cu siguranţă genului epic fiindcă autorul, Mihail Sebastian realizează, cu uşurinţa celui hărăzit, poveste pe firul căreia gândurile sale apar indirect sub trăirile şi paşii personajelor purtate într-un spaţiu şi timp definite perfect.