Dau 40 de puncte.Puteti sa imi dati rezumate la 4 poezii scrise de Eminescu?
Răspunsuri la întrebare
1."Ce te legeni" Poezia reprezintă un dialog imaginar între poet și pădure. Poetul întreabă codrul de ce se leagănă fără ca ceva să-l facă să se miște, să freamete. Codrul îi răspunde poetului înșiruindu-i, prin prezentarea unor evenimente ce se petrec, etapele prin care trece și la care el, codrul, trebuie să fie martor. Îi spune autorului că nimic nu este veșnic ci, dimpotrivă, totul este trecător: trecere zilelor, continuitatea anotimpurilor, pierderea frunzelor, păsările care îl părăsesc luând calea țărilor calde. Astfel, codrul se leagănă de dorul de toate cele care trec, dor pe care îl va purta cu el precum amintirile. Poezia poate fi considerată o paralelă între om și trecerea sa prin viață, cu toate etapele, vârstele vieții sale. ____________________________ 2."Rugăciunea unui Dac" Mihai Eminescu oglindește în Rugăciunea unui Dac destinul celor care s-a născut pe aceste meleaguri.Ruga îi este închinată lui Dummezeu pe care îl recunoaște ca unic "zeu", ca "Părinte" și cere prin ea destinul nefericit ce-i este hărăzit. Cere prin rugăciunea sa ca cei ce urmează a-l asupri să fie puternici, cere ca tot ce-i rău să i se pară ușor de acceptat, cere tot ce-i rău pe această lume pentru ca ulterioara binecuvântare să-i fie binemeritată. ("Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor...Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor.") Dorește mântuirea sa, fiind conștient că pentru aceasta trebuie să plărească prin suferință. În ruga sa acceptă și se identifică prin însăși destinul Fiului lui Dumnezeu, dispărând fără urmă pe pământ... ("Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!") Rugăciunea unui Dac semnifică esența omului care trebuie să primească totul cu bucurie, viața însăși cu tot ce e în ea, văzând viața ca pe un dar, recunoscând ca unică superioritate pe însuși Dumnezeu. ___________________________ 3."Doina" În poemul Doina Mihai Eminescu atinge subiecte preocum mitologia românească, se oprește asupra istoriei naționale în strânsă comuniune cu natura. Doina este reprezentativă pentru simbolul cîntecului de speranță și totodată de durere a poporului român. Este un strigăt, o descântare pe un ton violent. Doina transmite un mesaj de protest dar și o chemare la unitate a poporului. Sunt subliniate, pe un ton direct al discursului poetic, sentimentele de profundă tristețe, îmbinate cu blestemul și rugăciunea. Poezia este formată din două părți. În prima parte este atins subiectul spațiul geografic, iar în cea de-a doua parte a poeziei se face referire la strânsa legătură dintre Ștefan cel Mare și poporul său, legătură chiar și dincolo de moarte. Pentru a oferi actualitate, verbele sunt așezate la timpul prezent, cât despre rimă, aceasta este imperecheată. Chemat in sprijinul poporului său, cornul lui Ștefan avea să trezească Moldova. Codrii simbolizează natura alături de poporul, așa precum însuși Decebal făcuse la rându-i. Poezia are ca final blestemul asupra răului țării. Cuvintele cheie precum Nistru, Tisa, Hotin, Satu Mare, Boian, Vatra Dornii, Sătmar, Săcele au ca reprezentare limitele extinse ale teritoriului românilor, subliniind astfel mărimea Moldovei. Codrul reprezentat în centru simbolizează centrul vieții, o rezervă de aer curat și răcoare, apă, mîncare dar și locul care le poate oferi siguranță românilor pe timp de război "Codrul – frate cu românul". Drama românului care se simte străin în prolria-i țară, totuși este un mare luptător. Izvorul reprezintă energie, veșnicie. Dușmanii năvăleau din toate părțile, instaurîndu-se in Moldova fără a mai dori să plece, atrași de bogățiile și frumusețile acesteia "Vin muscalii de-a călare; Curg dușmanii in puhoi/ Și s-așează pe la noi". Prezența clopotelor în poem reprezintă chemarea tuturor credincioșilordar și un mesaj către locuitorii Moldovei "Clopotele să le tragă/ Ziua ntreagă, noaptea ntreagă,/ Doar s-a ndura Dumnezeu,/ Ca să-ți mîntui neamul tău!". Putna reprezintă ideea rugăciunii poporului închinată lui ”Ștefan și Dumnezeu” și este considerat centrul spiritual al românilor, adevărați creștini "Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta". Poezia este încărcată de figuri de stil precum epitete "neagra strinătate", "țară săracă", "biet român săracul", comparații "Îndărăt tot dă ca racul", metafore ”Codru – frate cu românul”, inversiuni "Vai de biet român săracul", hiperbole ”Curg dușmanii in puhoi”. ____________________________ Al patrulea rezumat atașat.
