Question

Dau cel mai intelegent răspuns 20 p faceți caracterizare lui suster personaj principal din nuvela dincolo de nisipuri doar caracterizarea sa fie doar despre acțiunile lui gânduri vorbe

Answer 1

Suster e personajul principal din nuvela ,,Dincolo de nisipuri,, de.......................... El este vazut ca un om slabit din cauza lipsurilor() si totusi ele nu se lasa doborit de parerile altora(), el merge mai departe in intimpinarea apei() convinge chiar mai multi sateni (), de aici aratundu-se ca fiind un satean influent. Insa atunci cind satenii isi perd speranta, iar animalele nu mai pot inainta din cauza lipsei de apa si hrana el lasa animalele si merge singur inainte dovedindu-se a fi un taran staruitor si cu o nadejde vie chiar  daca speranta pentru ei era doar ca un abur ce se tot inalta mai sus pina piere

Answer 2

Susterul este personajul principal al nuvelei: prezent in toate momentele actiunii si in relatie cu toate celelalte personaje, se individualizeaza atat prin manifestarile sale exterioare cat si prin zbuciumul interior.             Insusirile fizice si tinuta vestimentara ale personajului sunt trasate in cateva linii sumar si direct, prin descrierea facuta de narator(“mic si slab, cu camasa atarnandu-i peste pantaloni”), in timp ce trasaturile morale sunt evidentiate atat prin manifestarile exterioare ale pesonajului, cat si printr-un zbucium interior.             Somnoros, abia sculat din pat si “Cu ochii carpiti de somn”, constata nemultumit absenta celorlalti membrii ai familiei de acasa; fire curioasa observa la timp si exact ceea ce se intampla in jurul sau si nu intarzie sa-si exprime punctul de vedere: “Sunt dupa mancare, s-au imprastiat prin sat ca faina orbilor”. Nemultumirea lui se accentueaza si prin faptul ca seceta campului devenise o obsesie prin generarea foametei si a saraciei: “Avea pofta sa manance o legatura de laptuci. Nu se astepta fara sa pofteasca “un lucru de care nu putea sa faca rost”. Fire interiorizate monologheaza la inceput meditand la conditia sa umana, la anii copilariei si ai tineretii, stapanit fiind de aceeasi obsesie a apei. “Cand era copil si facea o cruce pe pamtnt, zicea ca dedesubt galgaie un izvor. Prost mai era in tinerete!”.             Obsesia lui este asa de mare, incat are halucinatii pe care le ia drept realitate si de aceea isi exprima direct nemultumirea fata de comportarea presupusului calaret: “E nebun, omoara calul dak o tine tot asa pana la pod”. Revenit din buimaceala, ramane totusi marcat de propria viziune, are senzatia “ca-l loveste in fata racoarea apelor”, a caror dezlantuire o anuntase calaretul si intra in actiune stapanit de aceeasi obsesie: curata santurile, este alaturi de ceilalti consateni si este  preocupat  ca nimic sa nu impiedice venirea apei.             Darz, tenace, hotarat, cand se vede inselat in asteptarile sale, ia initiativa si convinge si pe ceilalti sa plece in cautarea apei. Urmeaza un drum anevoios, dar nu cedeaza in ciuda primelor nereusite. Pe masura ce incercarile grupului de calareti se dovedesc zadarnice, puterea sa de convingere scade, fiind parasit de toti ceilalti. Ramane consecvent credintei sale, dar este trist si ingandurat, solitar. Isi da seama ca este un infrant, dar nu cedeaza, urmarindu-si singur himera: “Susteru nu-i chema.Privi luna ce se ofilea pe muchia aceluiasi deal, ridica bratul fara maneci si lovi calul cu darlogii.Simtea mereu in fata racoarea valurilor”.             Apeland la caracterizarea directa si indirecta, imbinand naratiunea cu descrierea si dialogul, cu monologul interior, autorul realizeaza prin Susteru un personaj cu o capacitate extraordinara de a-si trai intens drama pe care si-o asuma in tacere, ramanand consecvent sperantei si credintei sale, deosebindu-se astfel de celelalte personaje prin complexitatea lui sufleteasca.