Question

Dau coroana ajuuuuuuuuuuuutor​

Answer 1

Răspuns:

Verbele ce pot înlocui expresiile sunt:

a se lăsa păgubaș- a renunța

a-și da cuvântul- a promite

a da greș- a eșua

a trage pe sfoară- a păcăli

a-și lua inima în dinți- a îndrăzni

a bate pe cineva la cap- a sâcâi

Explicație:

Verbul este partea de vorbire principală flexibilă ce poate exprimă o acțiune, o dorință, o stare sau existența.

Clasificarea verbelor

1. Verbele personale (sunt acele verbe care au subiect exprimat sau neexprimat)

Exemple: Eu citesc.

               Mergeți (voi) la teatru.

2. Verbele impersonale (sunt verbele care nu au subiect și au o singură formă, cea de persoana a III-a singular.

Exemple: Plouă.

               Tună.

În cadrul verbelor impersonale, un regim special îl au verbele: a fi, a însemna, a ajunge, a rămâne, a trebui. Cu excepția verbului a trebui, toate celelalte verbe pot fi impersonale, predicative, copulative sau impersonal- copulative, astfel:

 a fi

impersonal: Eu era să alunec

impersonal-copulativ: A învața este a cunoaște.

copulativ: Cartea este interesantă.

predicativ: Cartea este pe masă.

auxiliar: Cartea este citită de tine.

!Verbele auxiliare sau ajutătoare sunt verbele care ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse (perfect compus, viitor, viitor anterior, conjunctiv perfect, condițional optativ) și a diatezei pasive (ex. este știut, este stabilit)

a însemna

predicativ: El a însemnat ceva pe caiet.

copulativ: Dragostea înseamnă sacrificiu.

impersonal-copulativ: Dacă nu a venit la școală înseamnă că este răcită.

  a rămâne

predicativ: El a rămas acasă.

copulativ:  Ea a rămas singură și nefericită.

impersonal: Rămâne să vorbim mai târziu.

  a ajunge

predicativ: Eu am ajuns în clasă.

copulativ: El a ajuns profesor.

impersonal: Ajunge cât ați vorbit.

* Verbul trebuie este întotdeauna impersonal, cu excepția în care acest verb, la persoana a III-a plural, se acordă în persoană și număr cu substantivul. În acest caz verbul terbuie devine verb personal.

Exemple: Fetele trebuiau să își aleagă un prinț.

               Călătorii vor trebui să străbată o cale lungă.

3. Verbele predicative (au înțeles de sine stătător și pot forma singure predicatul verbal)

Exemple: Maria aleargă spre brad.

               Eu beau un ceai.

4. Verbele nepredicative (nu au înțeles de sine stătător și intră în componența unui predicat)

Acestea se pot clasifica în două categorii:

1. verbe copulative (intră în alcătuirea unui predicat nominal)

Acestea sunt: a fi, a deveni, a se naște, a se face, a ieși, a ajunge, a rămâne, a părea.

Exemple: El pare abătut.

              Tu ai ieșit un medic excepțional!

    2.   verbele auxiliare (așa cum am menționat mai sus aceasta intră în alcătuirea modurilor și timpurilor verbale)

Acestea sunt: a fi, a vrea, a avea.

Exemple: Eu nu aș fi venit la concert.

               Elina nu va ajunge la timp.

5. Verbele unipersonale (sunt în special onomatopeicele, au un subiect exprimat, numai la persoana a III-a singular: a grohăi, a cotcodăci, a mieuna, a lătra, a măcăi)

Modurile verbului

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea:

• reală (indicativul) Eu cânt la o vioară.
• realizabilă (conjunctivul și condiționalul optativ prezent, imperativul) Eu vreau să cânt la o vioară. / Eu aș cânta la o vioară. / Cântă la o vioară!
• ireală (conjunctivul și condițional-optativ perfect) Să fi cântat la o vioară. / Aș fi cântat la o vioară.

După felul în care sunt sau nu însoțite de persoane (eu, tu, ea etc..) în timpul conjugării, modurile sunt persoane și nepersonale.

Modurile personale (predicative):

1. indicativ (exprimă o acțiune sigură, reală)
2. conjunctiv (exprimă o acțiune posibilă)
3. condițional-optativ (exprimă o dorință)
4. imperativ (exprimă o poruncă, un îndemn)

Modurile nepersonale (nepredicative):

1. gerunziu (exprimă o împrejurare în care se desfășoară o acțiune, verbele se termină în -ind sau -ând: sărind )
2. infinitiv ( arată verbul așa cum îl găsim în dicționare, însoțit de prepoziția a sau cu forma lungă formată prin derivarea cu sufixul -re : a merge, alergare)
3. participiu (exprimă o acțiune terminată și răsfrântă de o ființă sau un obiect, are valoare de adjectiv: scris)
4. supin (exprimă o acțiune ce se va realiza, se formează din participiul masculin, singular, precedat se prepozițiile: la, pe, pentru, de, după: de amintit)

Timpurile verbale

Indicativul

• prezent: citesc;
• imperfect: citeam;
• perfect simplu: citisei;
• perfect compus: am citit;
• mai mult ca perfect: citisem;
• viitor: voi citi;
• viitor anterior: voi fi citit;
• viitor popular: o să citesc;

Conjunctivul

• prezent: să citesc;
• perfect: să fi citit;

Condițional-optativ

• prezent: aș citi;
• perfect: aș fi citit;

Imperativul

• prezent : cu forma afirmativă: citiți!

                      : cu forma negativă: nu citiți!

Infinitivul

• prezent: a citi;
• perfect: a fi citit;

Locuțiunile verbale

Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte în structura cărora intră un verb, au înțeles unitar și îndeplinesc rolul unui verb. Acestea pot fi înlocuite cu un verb și se comportă morfologic și sintactic ca un verb. .

Exemple: a aduce aminte, se dădea de-a rostogolul, a da o mână de ajutor etc.

Află mai multe despre verb aici: https://brainly.ro/tema/3799008.