Dau coroana am nevoie de toate cerintele
Răspunsuri la întrebare
2. Secolul al XIV-lea ( 14 ). Identificarea secolelor se face in felul urmator: Sa aduna "1" la numarul format din primele doua cifre ale anului si rezulta secolul. Acolo ai anul 1359, deci 13 + 1 = secolul 14. EX: anii de la 1000 sunt in sec. 11, cei de la 1100 in secolul 12, cei de la 1600 in sec. 17 etc. Sper ca ai inteles ideea.
3. Domnitorul este Nicolae Alexandru, iar institutia creata este cea a Bisericii ( Mitropolia Tarii Romanesti ).
4. Sursa B. Explicatia din text: " Infiintarea Mitropoliei Tarii Romanesti in 1359... de catre tatal sau. " ( tot paragraful ). Cand ti se cere sa identifici o sursa care sustine ceva, trebuie sa transcrii in ghilimele paragraful din sursa respectiva din care ai dedus acel ceva.
5. Cauza: " conferind bisericii ortodoxe din tara sa... in lumea ortodoxa" ( toata fraza )
Efect: " Nicolae Alexandru...ecleziastice a regatului sau " ( toata fraza )
Cand ti se cer doua informatii aflate in relatie cauza-efect, trebuie sa mentionezi care dintre ele este cauza si care efectul, asa cum am scris eu.
6. Era conducatorul suprem al armatei, deci avea atributii militare, fapt sustinut de titlul de voievod pe care il detinea. Atributii politice, atribuite ca urmare a titlului de domn.
7. Sfatul domnesc: Organul central al guvernării era alcătuit iniţial din marii stăpâni de domenii dar, treptat, pe măsura consolidării puterii centralizatoare a domnilor, rolul cel mai important revine dregătorilor.Format, în aria civilizaţiei bizantino-slave, aparatul de stat dezvoltat de domnia centraliza-toare a purtat amprenta sursei sale de inspiraţie. Atribuţiile Sfatului Domnesc: asista pe Domn la scaunul de judecată, participa la încheierea tratatelor cu puterile vecine. Principalele acte ale domniei nu aveau putere dacă lipsea consimţământul marilor boieri din Sfat. Un pas important a înregistrat politica de centralizare a puterii în urma apariţiei cancelariei domneşti, în fruntea căreia s-a aflat marele logofăt. Afirmarea şi consolidarea prerogativelor judecătoreşti ale domniei şi-au găsit expresia în instituţia marelui vornic. Gestiunea centrală a veniturilor domniei, adunate de vistierie, se afla sub autoritatea marelui vistier. Activitatea diplomatică, primirea solilor străini şi ceremonialul primirii lor se aflau în grija marelui postelnic, a marelui portar sau a marelui uşar. În a doua jumătate a secolului XV, o dată cu întărirea autorităţii centrale, din Sfatul Domnesc au început să fie eliminaţi, treptat, boierii fără dregătorii. De asemenea, boierii din Sfat se vor transforma treptat, în limbajul vremii, din „boieri ai domniei mele”, în „boieri ai ţării”, marcând astfel procesul de cristalizare a instituţiilor domniei ca stat. Accentuarea dependenţei faţă de Poarta otomană a făcut ca de la sfârşitul secolului XVI Sfatul Domnesc să fie numit cu termenul turcesc divan. În timpul domniilor fanariote, numărul dregătorilor a crescut foarte mult, iar dregătoria a devenit repede principalul mijloc de îmbogăţire. În Transilvania, Consiliul princiar a fost subordonat principelui în vremea absolutismului, câştigându-şi în momentele de declin ale puterii centrale, un rol precumpănitor. În timpul dominaţiei habsburgice, Guberniul, instituţia administrativă organizată în 1693, a creat o reprezentanţă la Viena care se constituia în Cancelaria aulică a Transilvaniei, condusă de un cancelar aulic şi 6 consilieri, îndeplinind atribuţiile unui adevărat guvern.
Administraţia:
În Transilvania, începând cu secolul XII, regalitatea maghiară a trecut la impunerea propriilor instituţii administrativ-teritoriale. Comitatul regal, unitate administrativă şi militară, a fost instalat peste vechile ţări ale autohtonilor. În 1111 era constituit primul comitat, Bihorul, urmat de Crasna şi Dăbâca la 1164, Clujul, Alba şi Timişul (1175), iar în secolul XIII, Aradul, Zarandul şi Târnava. Ţările româneşti au rezistat în zonele de margine aflate în imediata vecinătate a Carpaţilor: Ţara Bârsei, Ţara Făgăraşului, Ţara secuilor şi saşilor. Teritoriul secuiesc era împărţit în scaune, unităţi judiciar-administrative în fruntea cărora se aflau un căpitan şi un jude. Scaunele şi districtele saşilor din Transilvania erau conduse de doi juzi. Emancipate progresiv de sub autoritatea regală, organizaţiile săseşti s-au constituit într-o universitate a saşilor a cărei autonomie a fost confirmată la sfârşitul secolului XV.
Administraţia Ţării Româneşti şi a Moldovei se realiza prin intermediul unor dregători teritoriali, în cadrul judeţelor şi respectiv a ţinuturilor.