Question

DAU COROANA!!!ÎMI TREBUIE UN BASM COMPUS!!!SA NU FIE PLAGIAT.DE O PAGINA.BASMUL SA FIE IMAGINAR.

Answer 1

Era odată...demult...dintr-un îndepărtat ținut,unde nourii erau roșii,florile uscate și moarte ,la fel și copacii...unde în loc de ploaie cădea sânge,în loc de veselie era tristețe, în loc de alb era negru...era un loc ,un ținut îndepărtat unde oamenii și toate ființele vii,când pășeau în el...sufletul le îngheța și incedpea o ,,hemoragie" a răului,a urii,a răutății ,de aceea și cerul sângera,era plâns,chin și amar în acel tărâm.

Se mai afla nu departe de acest ținut un alt loc,unde norii erau mai albi ca zăpada, unde râsul,cântecul și bucuria se zarea zi și noapte pe chipurile oamenilor,unde mii și mii de floricele împrospătau și parfumau locul cu delicatul lor miros...ahh...ce miros...

Cele două locuri se numeau Frumusețea Sufletului și Sufletul Găunos,Frumusetea Sufletului era condusă de Limir-Imparat iar Sufletul Găunos de Imparatul-Rosu,cei doi împărați erau frați,dar Împăratul Roșu ajunse așa rău ,cu sufletul găunos datorită faptului,ca,pe timpul copilăriei sale,el vru să își ucidă fratele,pe Limir datorită iubirii necontenite pe care o primea de la toți.

Un om,bătrân ,lăutar ce călătorea hai hui ajunse în apropierea ținutului tristeții,adică a Sufletului Găunos,și intră înăuntru.El zise unui tânăr din apropiere:

-Tinere,ce e cu acest loc mohorât și sumbru de care ,din câte se vede si Dumnezeu pare să fii uitat de el.

-Omule...acest loc era ca oricare altul,era plin de râuri cristaline ce curgeau molcom,păduri,animale,râsete și veselie până Împăratul Roșu a cucerit ținutul și acum suntem în porunca lui,din câte vezi,ținutul este asemeni sufletului sau.

Bătrânul ieși din acel ținut sumbru și merse mai departe,având nădejde ca va găsii un loc în care să se odihnească, el vede împărăția lui Limir Împărat și intră înăuntru,acolo vede bucurie,râsete și tot ce iti puțeai dorii ,vede un argat și îl intreaba:

-Argatule,cine conduce această frumoasă împărăție?
-Limir ,domnule!

Se vede ieșind din palatul ce se afla în acea frumoasă împărăție un bărbat scund,masiv,uscățiv,cu păr bălai ce vântura în adieri molcome ale vântului venind spre ei și îi spune bătrânului:

-Poftește!Împărăția mea e mereu suficient de mare pentru a mai pofti drumeți,fratele meu,Împăratul Roșu se pare ca nu te-a primit,și nu ma mir,dar te poftesc eu!Eu sunt Limir Împărat,conducătorul acestui loc pe care tu,omul meu îl vezi.

Omul pofti înăuntru,fuse ospătat cum se cuvine iar următoarea zi pleca mai departe...

Anii trecură, trecură o sută de ani, Împăratul Roșu și Limir Împărat erau pe moarte,simțeau mâna rece a mortii ce se pregătea să le ia sufletele și să le ducă la judecată...clipa morții sosi...și cei doi muriră,ajunseră în fața lui Dumnezeu care îi judeca și le spuse astfel:

-Limir...ești bun la suflet sufletul tau e sincer și curat pe când...al fratelui tau e înghețat și negru,tu vei trai fericit pe pământ încă o sută unu de ani și iti vei conduce împărăția,iar tu,Împărate Roșu...iti vei preda împărăția fratelui tau,Limir și vei rămâne aici,sufletul tau nu se va mai întoarce pe pământ dar nu va rămâne nici în rai,vremea judecății a sosit și asta e judecata sufletului tau.

Terminând Dumnezeu astea de spus,Limir se trezi din somnul cel adânc și făcu ceea ce îi poruncise Dumnezeu,conduse atât împărăția sa cât și cea a fratelui sau,și când murii ,sufletul sau ajunse în mâna lui Dumnezeu care îl duse în rai,acolo unde îi era locul.

Si-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-șa.