Question

dau coroană !
mulțumesc​

Answer 1

Marile descoperiri geografice din secolele XV-XVI realizate de Europa occidentală au constituit o etapă decisivă în formarea unei imagini reale asupra globului pământesc și au avut consecințe complexe, care au exercitat o profundă înrâurire asupra evoluției omenirii în ansamblul său. Până în epoca marilor descoperiri geografice, cunoștințele asupra globului pământesc erau zonale și incomplete și se formau datorită unor explorări realizate independent unele de altele, în diferite regiuni ale lumii. Europenii cunoșteau foarte bine Orientul Apropiat și nordul Africii și aveau cunoștințe vagi despre restul Asiei și Africii. Navigația în nordul Oceanului Atlantic, până în Islanda și Groenlanda, inclusiv descoperirea fără urmări a țărmului nord-estic al Americii de Nord, era practicată în secolele X-XV aproape numai de popoarele scandinave.

Lărgirea contactelor dintre occident și orient ca urmare a cruciadelor, ca și încercările de a găsi noi drumuri pentru comerțul apusean cu Asia și cu Orientul Îndepărtat și a stabili relații cu mongolii, în vederea luptei împotriva musulmanilor, au stat la baza desfășurării unor călătorii ale europenilor în Asia între secolele XIII-XV, ca acelea realizate până la reședința marelui han de la Karakorum de Giovanni da Pian del Carpine, Willem van Ruysbroeck, în China de către Marco Polo (1271-1291) sau în India de negustorul rus Afanasi Nichitin.

Călătoriile făcute de europeni în Asia și descrierile lăsate de ei, precum relatările lui Marco Polo, au jucat un rol important în cunoașterea Asiei de către europeni. Călătoriile erau efectuate pe drumuri de uscat, extrem de lungi, periculoase și nesigure, nu ofereau perspective încurajatoare și de aceea nu au constituit o bază de plecare pentru marile descoperiri geografice, care în secolele XV-XVI au fost cu precădere maritime și au avut alte obiective și alte direcții.
~~~~GERMANA~~~~

Die großen geografischen Entdeckungen des 15. bis 16. Jahrhunderts in Westeuropa stellten einen entscheidenden Schritt dar, um ein reales Bild auf der Erdkugel zu schaffen, und hatten komplexe Konsequenzen, die einen tiefgreifenden Einfluss auf die Entwicklung der gesamten Menschheit hatten. Bis zur Zeit der großen geografischen Entdeckungen war das Wissen über die Erdkugel zonenweise und unvollständig und entstand aufgrund von Erkundungen, die unabhängig voneinander in verschiedenen Regionen der Welt durchgeführt wurden. Die Europäer kannten den Nahen Osten und Nordafrika sehr gut und wussten wenig über den Rest Asiens und Afrikas. Die Schifffahrt im Nordatlantik nach Island und Grönland, einschließlich der unauffälligen Entdeckung der nordöstlichen Küste Nordamerikas, wurde im 15. Jahrhundert fast ausschließlich von den Skandinaviern praktiziert.

Die Ausweitung der Kontakte zwischen dem Westen und dem Osten als Folge der Kreuzzüge sowie die Versuche, neue Wege für den westlichen Handel mit Asien und dem Fernen Osten zu finden und Beziehungen zu den Mongolen aufzubauen, um gegen die Muslime zu kämpfen, bildeten die Grundlage für das Reisen der Europäer. in Asien zwischen dem 13. und 15. Jahrhundert, wie sie bis zur Residenz des großen Gasthauses in Karakorum von Giovanni da Pian del Carpine, Willem van Ruysbroeck, in China von Marco Polo (1271-1291) oder in Indien vom russischen Kaufmann Afanasi Nichitin hergestellt wurden.

Europäische Reisen in Asien und von ihnen hinterlassene Beschreibungen wie Marco Polos Berichte spielten eine wichtige Rolle für die Kenntnis der Europäer über Asien. Die Fahrten wurden auf trockenen Straßen durchgeführt, die extrem lang, gefährlich und unsicher waren, keine ermutigenden Aussichten boten und daher keinen Ausgangspunkt für die großen geografischen Entdeckungen darstellten, die im 15. und 16. Jahrhundert hauptsächlich maritim waren und andere hatten Ziele und andere Richtungen.