Question

dau coronita am nevcoie de rezumat horodiste de ion druta urgent

Answer 1

Din toata lumea ce-a trecut prin viata naratorului,tata a fost figura cea mai dura,cea mai enigmatica.In copilarie tatal i se parea voinic,demn si vesnic.Voinic intr-adevar era,fiindca nu se gasise oameni in Horodiste ca sa-l dea la trinta.Demn era in masura,in care poate fi un taran cu patru copii si patru hectare de pamint.Cit despre vesnicie-fireste,se schimba si el putin cite putin,dar parca sfida lumea inconjuratoare.Multi dintre eroii viitoarelor carti ale lui Ion Druta au imprumutat acele calitati ale tatalui. Cind se gindeste la tata,naratorul se pomeneste gindindu-se la trei oameni feluriti-tata din Horodste,tata din Ghica-Voda,cit mai traia mama,si tata din Ghica-Voda,ramas vadaoi.Despre tatal din Horodiste stie foarte putine,deoarece cu copii cei mai mici,ocazional,scimba doua-trei vorbe.Familia tinea doi cai bunicei,asa ca tata era rar pe acasa.Betiv nu a fost,dar i-a placut mereu sa stea cu oamenii la un pahar de vorba,mai ales ca era un bun povestitor.Mult mai greu era sa-l aduci de pe la crisme,sau de pe la butoiul cuiva.Biata mama,incercase de mai multe ori,si o patise rau,asa ca nu se mai ducea.Il trimitea pe Ion dupa el,si mare ii era mirarea,cind ii vedea pe amindoi venind de mina.Cind traiau in Horodiste,Ion si mama se intelesese,precum ca mama ii da voie sa vinda citeva oua din cotet,in timp ce el va pleca dupa tata prin sat.Cind il gasea la vreun chef,el se strecura neobservat pina la tata,apoi acesta il vedea,si-l arata tuturor,fiind foarte mindru de fiu,dupa care Ion ii zicea de mancarea si mamaliga ce-l astepta acasa,si plecau impreuna spre casa.Biata mama mereu suferea si nu mai stia la ce sa se mai astepte.Odata,povestea mama,in ziua de Pasti a stat el un pic la masa,apoi a iesit pina afara.Nu a mai tras acasa pina seara,venind obosit si flamind.A doua zi nu a vrut sa povesteasca unde a fost.Dar,niste femei i-au spus,ca alaturi de barbatii lor,au jucat carti pe un cimp la marginea Horodisteii,fireste la bani.Toata ziua pierduse,dar seara recuperase tot.Un alt jucator care pierduse tot,si nu voia sa-l lase pe tata in cistig,puse la bataie doua hectare de aratura,iar tata cistigase pamintul.Spre marele sau ghinion,tata mai avea si patima de a intepa mereu pe cei din jur.Cind acel amarit a venit sa are pamintul,tatal mereu il intepa.Intr-o vara cind tata a plecat pina in Horodiste,la intoarcere,prin ripa Pacheloaiei acel om,si cu alte rude l-au pindit pe la spate,si l-au batut crunt.Neavind multe neamuri in Horodiste nu a plecat sa se razbune,de altfel nici nu se prea simtea in paguba.Nu a mai jucat in carti,pentru bani,niciodata,dar acel obicei de ai intepa oamenii si l-a pastrat pina la moarte.