Question

de alcatuit compunere cu primul cuvint Poveste. O cumpunere de 20 rinduri.

Answer 1

povestea mea începe asa într-o zi frumoasa eu cu colegi stateam în clasa domnu a zis sa incepem ora noi me-am deschis caietele supa sfarsitul orei eu am iesit sa ma joc cu mingea dar din pacate mingea sa dus spre geamul clasei noastre eu ma-m speriat domnul profesor înfuriat a intrebat cine a spart geamul eu ma-m ridicat in picioare si am zis ca na-m facuto intenționat el a spus ca tr sa platesc daunele facute cand ma-m dus acasa iam zis mamei ia sa suparat fiindca îmi spusese sa nu ma mai joc cu mingea la sc dar eu nu am ascultato ea a doua zi sa dus la sc cu mn si a platit daunele eu nu ma-m mai jucat cu mingea în sc si am ascultato pe mama mea
sfarsit !

Answer 2

     Poveste, ce cuvant mirific. Uneori când aud cuvântul 'poveste' ma gândesc la o zi de primavara in care copacii sunt impodobiti cu muguri iar, natura parca  renescuse pe atunci. Pamantul chiar daca era inghetat era impodobit de diferite flori multicolore care il facea sa arate ca un curcubeu. Vraja se rupse iar animalele se trezise de sub somnul adanc pe care il avusera, semanau cu Frumoasa-Adormita de care imi spunea bunica in fiecare seara. Toate pasarile s-au intors din tarile calde cu puisori lor care acum erau mai mari decat ele. Oriunde priveai iti dadea impresia de vreo reuniune de familie mai ciudata.
        In fiecare zi de primavara bunica imi citea din cartea ei groasa care avea  vreo o suta de povesti despre aventurile fantastice ale oamenilor. Chiar daca ele nu erau adevarate pe atunci aveam impresia ca eu pot sa fac ceea ce faceau si acele personaje: sa zbor, sa vorbesc cu animalele, sa ma transform in diferite lucruri, sa ma lupt cu bestii si monstrii uriasi si sa salvez printesele care erau la ananghie. Uneori ma luptam cu bunica facand sabii de carton si costume croietate de dansa. Era fumos. Atunci când bunica era obosita se prefacea moarta ca si când eu as fi castigat, normal ca eu eram foarte bucuros sa aflu ca am invins un mostru, adica pe bunica. Când vroiam sa zbor bunica ma lua de mijloc si ma ducea usor deasupra capului ei fiind ca un avion. Cant primavara trecea , mereu eram suparat ca nu voi mai putea sa salvez printese, sa ma lupt cu monstri, ori sa zbor.
      Acum, când bunica nu  mai este printre noi eu inca imi aduc aminte cu lacrimi in ochi despre acele momente pe care le petreceam cu ea. Chiar si acum eu cred ca pot sa zbor, sa ma transform in animale, sa vorbesc cu ele, sa salvez printese si alte lucruri fantastice.