De alcătuit rezumatul Viața ca o pradă capitolul 7 de Marin Preda
va rogggggggghh
Răspunsuri la întrebare
Autorul reuseste sa treaca primele patru clase printre premianti, desi lui I se parea ca nu stie nimic si asta in ciuda faptului ca era descult si din aceasta cauza lipsea mult de la scoala iarna, iar tatal sau nu avea bani sa-I dea pentru carti. Pleca cu tatal sau sa se inscrie la scoala la Campu-Lung, dar e respins la vizita medicala din cauza ochilor.
*
Se hotarasc sa-si incerce norocul la Scoala de arte si meserii din Mirosi, dar intr-o librarie intalnesc un fals librar, care le promite sa inscrie copilul la o scoala de invatatori din tara, unde or mai fi ramas locuri contra sumei de o mie de lei. Dupa examen, librarul se intoarce de la Bucuresti cu inscrierea la scoala din Abrud. Il ia pe copil la Bucuresti dupa ce ii cere bani de tren tatalui, unde pierd vremea vreo doua saptamani, dupa care pornesc cu trenul spre Abrud. Aici Marin isi ia examenul de bursa cu zece, fiind primul pe lista. Il au ca invatator pe domnul Georgescu din Balaci. Marin se evidentiaza scriind un eseu de optsprezece pagini despre inventatori, descopera eternitatea naturii, puterea cuvantului, si asculta o poveste neobisnuita scrisa de colegul sau Ion M. Ion. A ramas corigent doua trimestre la matematica, fiindca nu-I placea profesorul, dar in cel de-al treilea s-a mobilizat si a luat zece la teza, spre surprinderea generala. A fost transferat la Cristur-Odorhei, deoarece scoala din Abrud s-a desfiintat. Profesorul de istorie era putin mai mare decat un pitic, dar reusea sa inspire respect. A venit un inspector sa asiste la ora lui si a plecat foarte multumit, dar profesorul a fost concentrat ulterior deoarece se apropia razboiul.
Are loc un incident cu profesorul de geografie, un domn bland,elegant, care rabufneste si se indarjeste impotriva lui Marin, dupa care in pauza il cheama si-si cere scuze lacrimand. Se desfiinteaza scoala de la Cristur-Odorhei iar Marin se transfera la Bucuresti, unde pleaca fara un ban deoarece tatal sau ii spune ca nu are de unde sa-I dea, in schimb ii da o multime de povete. Sare peste ani si-si aminteste o intalnire cu prietenul Paul Georgescu, cu care are polemici privitoare la alti scriitori si ce reprezinta scriitorul in sine.
Debutase cu oarecare succes si acum la recomandarea ministerului unde lucra, a lui Mihai Novicov in special, a plecat la Balcesti, unde era o casa donata de o ruda a lui Balcescu, unde a incercat sa scrie. Presedintele "Societatii Scriitorilor" unde lucra Marin Preda, era Zaharia Stancu, care i-a dat o luna libera pentru a scrie, dar inspiratia ii lipsea. A fost dat afara de la serviciu dar in septembrie a fost angajat de Novicov la minister, ca secretar de presa. Aici ii cade in mana "Descult" al lui Zaharia Stancu, cerandu-i-se sa faca o recenzie asupra lui. Dupa cateva luni isi da demisia si pleaca la Sinaia unde incearca sa scrie din nou. Isi aminteste de Miron Paraschivescu, Constantin Streia, Sen Alexandrescu, dar in special de Ion Caraion cel care i-a dat fericita veste ca I se va publica volumul de nuvele "Intalnirea din Pamanturi".
Isi aminteste cum a sosit la Bucuresti si s-a inscris la Scoala Normala, de pe strada Sfanta Ecaterina, promitand sa dea mai tarziu banii de taxe. Cu ajutorul directorului care era intelegator cu el, a reusit sa ramana in scoala. Dupa ce s-a inchis scoala a ramas in Bucuresti la frate-sau Nila, la bloc algiu, de pe "Cheia Roseti". Trebuia sa poarte ochelari.
Intr-o zi il intalneste pe Gheorghe de la el din sat, un baiat mai mare cu cativa ani mai mare decat el, care il invita sa mearga cu el in Ferentari. Acolo ajung la sediul miscarii legionare, unde Marin il cunoaste pe Capitan si are discutii legate de miscarea legionara cu un baiat chemat de capitan sa-I explice. Pavel era fratele orb al sotiei librarului ce-l ajutase pe Marin sa intre la scoala. Lui Marin ii placea sa discute cu acesta. Vorbeau despre Dostoievski, Gogol, Tolstoi, Cezar Petrescu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Eliade, Doamna Bengescu, Balzac, Flaubert s.a. Pavel avea o prietena care-I citea si care dorea sa se casatoreasca cu el. Citeste pe Swift, ceea ce-I aminteste de prietenia unui tanar scriitor caruia ii lasase lucrurile sale in pastrare cand plecase in armata, dar cand se intorsese acesta I le vanduse pentru a bea. Amintirea ii lasa un gust amar ca cea din copilarie, cand baiatul cu care se perinda la ingrijitul cailor, i-a manat pe tarlaua altuia si a plecat, pentru ca Marin sa incaseze bataia proprietarului tarlalei.
Il viziteaza pe fratele sau Ilie care-si schimbase ibovnica si statea acum cu o tiganca. Aici afla ca legionarii il omorasera pe Iorga. Marin s-a dus in vizita la Florica prima ibovnica a lui frate-sau Ilie. Aceasta fusese fata in casa, iar acum se angajase la "Filatura", dar era suparata de ce o parasise Ilie. Desi Marin a incercat, N-a putut sa-I alunge tristetea despartirii. La cautat pe Gheorghe din nou, dar negasindu-l acasa, sotia l-a indrumat catre unul Megherel. Ajuns aici au baut vin dupa care ...