De argumentat ca Enigma Otiliei este roman Balzacian
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Romanul balzacian este în esenţă un roman doric care releva un anume tip de valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau balzacianism realist cunoscut şi sub numele de realism critic are 2 valenţe estetice: romantică şi dorică, fapt ce a dat naştere unui fenomen literar complex care a avut drept model romanul lui Honore de Balzac. Cu alte cuvinte balzacianismul = epoca în care individul burghez, rapace şi însetat de avere vrea să parvină cu o exuberantă explozie de energie, violenţă şi individualism. Apar in imaginarul romanesc intrigi tenebroase, conflicte violente, pasiuni atroce dezlanţuite în jurul zeului epocii – banul.
Într-o epocă în care în literatura romană se remarcă romanul ionic de analiză psihologică, subiectiv, feminin. G Calinescu pare a opta pt formula balzaciană. Astfel Constantinescu remarca că romancierul apelează la formula balzaciană a faptelor comune, fixând nişte cadre sociale bine precizate, o frescă din viaţa burgheziei bucureştene; Crohmălniceanu aşează romanul “Enigma Otiliei” sub semnul reconstituirii balzaciene şi clasificării caracterologice.
Aceste note definitirii sunt evidente şi în romanul Enigma Otiliei care este un roman doric, realist balzacian, obiectiPerspectiva narativă :
Evenimentele sunt relatate din perspectiva unui) Tema romanului – nomenclatorul tematic este reprezentativ pentru romanul balzacian.) Alt element specific este incipitul– fixarea atentă a personajului; incipitul este simetric cu desinitul / epilogul romanului pentru că opera debutează şi se încheie prin tehnica circularităţii epice cu imaginea lui Felix Sima care după întâlnirea cu Pascalopol şi după contemplarea fotografiei Otiliei revine pe str Antim rememorând cuvintele lui moş Costache “aici nu stă nimeni”. În plus desinitul nu coincide cu deznodământul, pt că deznodământul = moartea lui moş Costache, determinând plecarea Otiliei şi despărţirea) Un alt element specific balzacian este conflictul – istoria moştenirii lui moş Costache şi generat de acumularea de tensiuni între familiile Tulea şi Giurgiuveanu, pe fondul agravării bolii lui moş Costache.
4) Intenţia de reconstituire a unei epoci şi a unui mediu social : începutul secolului XX, mediul citadin bucureştean.
5) Punerea în comun a caracterelor cu mediul social în care trăiescFormule narative de aspect balzacian: expoziţiunea cu fixarea exactă a timpului şi personajul martor Felix care rezolvă de la început problema instalării cititorului într-un mediu fictiv străin.
8) Tehnica circularităţii e) Încercarea de a descoperii scheme tipologice universale – tipologia personajelor (!exemplu Giurgiveanu!).
Este însă evident faptul că deşi pare a fi scris în registrul canonic balzacian, la o lectură eficientă, Enigma Otiliei este o scriere polemică la adresa balzacianismului. Această idee este susţinută de critica literară prin opiniile lui N.Manolescu “Arca lui Noe”, Nicolae Balotă “De la Ion la Ioanide” şi Ion Negoiţescu “În istoria literaturii române moderne”. Ei dezbat elemente polemice ale romanului, după cum urmează.
Subscriem evident opiniile lui N.Manolescu potrivit căreia la G.Călinescu “este un balzacianism fără Balzac”. Romanul descoperă polemic o formulă ce nu mai saisface orizontul de aşeptare al cititorului. Argumentele ar putea fi că “Balzac are vocaţia de a creea viaţa în timp. G.Călinescu o are pe aceea de a o comenta”.
Manolescu şi Negoiţescu identifică în Enigma Otiliei un roman comic. O jucărie perfectă de un epic “prea pur, prea tehnic şi fără altă motivaţie decât gravitatea şi estetică prea evidentăPersonajele nu sunt doar tipuri realist balzaciene, ci,ca intr-o comedie a automatismelor, par a fi lipsite de moralitate, schematice, vidate de conţinut sufletesc asemeni eroilor lui Caragiale care trăiesc doar prin cuvânt. Ca în comediile caragialiene nici un personaj nu evoluează, iar evoluţia se resimte numai la nivel actorial, căci dacă personajul nu se schimbă dau impresia unor “păpuşi mecanice al caror arc a fost întors până la capăt”.
Astfel spus unitatea in romanul Enigma Otiliei permite raportarea la “commedia dell arte”.
Nicolae Balotă consideră că personajul romanului reprezintă o faună romanescă “o mulţime caricaturală înconjoară o fiinţă sau un cuplu de nevinovaţi, căci Satyriconul are nevoie de un ochi al nevinovăţiei”.
(roman latin scris de Petronius, nobil roman contemporan cu Nero narator omniscient si omniprezent, heterodiegetic, perspectivă din afară, focalizare neutră, viziune auctorială. Perspectiva naratorului este completată de cea a personajului martor – Felix – prin intermediul caruia sunt introduse în scenă celelalte personaje.
Explicație:
Scrie ce vrei dea icia deoarece altfel si alti vor putea scrie ce ai scris ,si dupaia profa /profu va spune ca ai copiat. Spor la tema!