: de argumentat că Mai am un singur
dor" este un text
liric
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
In opinia mea poezia,, Mai am un singur dor" scrisă de Mihai Eminescu este un text literar deoarece eul liric își exprimă dorința de a petrece eternitatea de după moarte în mijlocul naturii.
Răspuns:
(Ipoteza): Genul liric cuprinde totalitatea operelor în care autorul își exprimă în mod direct sentimentele, ideile, viziunile și concepțiile despre viață.
(Prezentarea temei din perspectiva ta proprie): Întregul text al lui Eminescu se axează pe tema sfârșitului, a morții care va veni curând, fiind iminentă. Gândul morții îl domină și nu dorește milă, dorește singurătate, dorește să rămână doar el și cu sine în mijlocul naturii. Atmosfera este una instabilă, putând să se schimbe oricând din cea a unui poet care își transmite gândurile în cea a unui poet stins. Adeseori, vegetalul se amestecă cu sentimentul, iar elementele naturii și ale vegetației devin mijloc prin care autorul se exprimă(creangă, vânt, pământ, ramuri, brad), iar motivele literare sunt menite a dinamiza scena poetică(motivul naturii, motivul dorului, motivul serii, motivul mării, etc).
(Opinia): În opinia mea, textul Mai am un dor scris de Mihai Eminescu aparține genului liric, întrucât îndeplinește toate particularitățile acestuia - și anume: se remarcă mărcile subiectivității, dar și elementele de versificație, iar tehnica principală de conturare a expresivității este figura de stil.
(Dezvoltarea argumentelor): În primul rând, textul este marcat de indici morfologici ai subiectivității, ca modalitate a eului liric de a se exprima pe sine și de a contura imaginarul poetic(am, mă, să-mi, mi). De asemenea, se remarcă titlul, fiind definitoriu pentru conținutul poeziei sale. Mai am un dor nu este decât o aluzie la sentimentul poetului în legătură cu moartea sa, termenul de dor fiind un simbol al dorinței, este o cheie pentru lectură.
În al doilea rând, se remarcă elementele de versificație(numite și elemente de prozodie), fiind nelipsite din cadrul unui text liric - astfel, Mai am un dor este structurat pe 3 strofe, fiecare cu câte 12 versuri care la rândul lor sunt dominate de o măsură de 6 silabe(mai am un sin-gur dor - 6 silabe/în li-niș-tea se-rii - 6 silabe/să mă lă-sați să mor - 6 silabe/la mar-gi-nea mă-rii - 6 silabe, etc). Ritmul este iambic, întrucât accentul cade pe silaba a doua și textul este dominate de cuvinte formate din două silabe(se- rii/ sin- gur/ mă- rii). Totodată, principalul mijloc artistic de conturare a expresivității este figura de stil - spre exemplu, metafora pat din tinere ramuri sau va geme de patemi(patimi în limba actuală) al mării aspru cânt, prima făcând referire la dorința de singurătate a eului și cea de-a doua la zbuciumul ideii de moarte.
(Concluzie): În concluzie, având în vedere toate cele justificate mai sus, textul lui Mihai Eminescu reflectă o creație aparținând genului liric, unde autorul se exprimă pe sine.