de caracterizat un ecosistem terestru
Răspunsuri la întrebare
PAJISTILE
Pajistile alpine se dezvolta dincolo de limita superioara a padurii de conifere, pâna la 2500 m altitudine. Temperaturile medii anuale se situeaza între 1oC si -2oC iar precipitatiile sunt abundente; o buna parte a precipitatiilor o formeaza zapada. Vânturile sunt frecvente si puternice. Solul este sarac si la suprafata apar adesea bolovani si stânci golase.
De la 1600 la 2200 m vegetatia este caracterizata de jnepenisuri: jneapan, ienupar, aninul de munte, smirdarul (rododendron), merisorul, afinul, salcia pitica. Jneapanul are o importanta deosebita pentru mentinerea starii normale a ecosistemelor montane: radacinile lui fixeaza solul iar ramurile retin zapada împiedicând-o sa alunece pe pante. Distrugerea jnepenisului, alaturi de suprapasunatul oilor sunt cauzele pricipale ale erodarii solului alpin.
Peste 2200 m predomina afinul, merisorul, smirdarul si salciile pitice si câteva specii ierboase.
Fauna pajistilor alpine este destul de saraca: capra neagra si marmota dintre mamifere si brumarita, vulturul plesuv, acvila de stânca, corbul si fluturasul-de-stânca dintre pasari. Reptilele sunt reprezentate de vipera comuna, iar amfibienii de broasca rosie. Nevertebratele sunt dominate de specii de insecte.
Pajistile de câmpie sunt dominate de plantele ierboase, în special graminee, irisi, ciulini, pelin. Ele beneficiaza de o clima calda dar precipitatiile sunt uneori insuficiente. Fauna este dominata de insecte, prezente cu foarte multe specii. Mamiferle pajistilor de câmpie sunt rozatoarele (hârciogul, popândaul, iepurele), dihorul. Pasarile sunt reprezentate de dropie, spârcaci, prepelita, graur, ciocârlie, prigorie, vultur sorecar, erete iar reptilele de testoase si serpi.