Question

De ce Charles de Gaulle este simbolul Frantei???

Answer 1

Aşa erau consideraţi generalul-politician şi actriţa în anii 60-70 ai secolului trecut, fiind unanim cunoscuţi şi recunoscuţi în lume. Până în zilele noastre, unul dintre partidele cu largă audienă în Franţa este cel gaullist, iar Brigitte Bardot a rămas unul dintre sex- simbolurile cinema­tografiei mondiale, alături de Mae West, Rita Mayworth, Marilyn Monroe, Anita Ekberg etc. Scriu aceste rânduri în special pentru Brigitte Bardot, care în 28 septembrie curent împlineşte 80 de ani. Spre deosebire de alte surate de-ale cinemaului, franţu­zoaica a avut curajul (că altfel nu-i pot spune) să se retragă la doar 39 de ani, primul ei film fiind “Şi Dumnezeu a creat femeia?” (1956), cu care a debutat ca regizor şi Roger Vadim, pentru scurtă vreme soţul ei, iar ultimul "Don Juan ‘73", după care a refuzat orice ofertă. Filmele ei n-au fost grozave calitativ, dar au făcut vâIvă la acea vreme, toţi bărbaţii, mari actori, fiind bucuroşi s-o aibă parteneră. Aproape peste noapte B.B. a devenit un mit, “mitul erotismului fără complexe, al femeii-copil, al incomparabilei bosumflate " (Ecaterina Oproiu). Cu pletele ei blonde (deşi părul natural era brunet), mersul legănat, privirea provocatoare, cu viaţa ei particulară, Brigitte constituia un permanent subiect de comentarii pro sau contra. Dintre filmele ei, suficient de multe şi de mediocre, îmi amintesc: Babette pleacă la război, Adevărul, Dispreţul, Viva Maria, Ursul şi păpuşa, Viaţă particulară (cu Marcello Mastroianni). În 1960, la doar patru ani de la debut, 30 000 de fotografii de-ale ei erau deja publicate. (Când a fost difuzat în Statele Unite primul ei film, acesta a fost intitulat: "Şi Dumnezeu a creat femeia, iar Diavolul a creat-o pe Bardot"). De-a lungul carierei, gazetarii i-au “inventariat 4 soţi şi 17 amanţi, un băiat, botezat Nicolas, crescut de tatăl lui, Jacques Charrier, o tentativă de sinucidere. Când nu era ocupată pe platourile de filmare, îşi petrecea vremea la Saint-Tropez, în compania vreunui amant de ocazie. În 1973, i-a spus, brusc, Olgăi Marstig, prietenă şi agent publicitar: "Cred că a venit vremea să mă opresc”. Nimeni şi nimic n-au mai putut-o determina să revină asupra hotărâri). În anul următor, agentul lui Marlon Brando care era în mare vogă atunci - i-a oferit un milion de dolari pentru a-i fi parteneră aceluia. Nici nu l-a băgat în seamă. În 1958,cu un preţ de nimic a cumpărat un imaş plin de buruieni şi scaieţi, la Madrague, opt hectare, amenajate pentru fundaţia pe care a creat-o,având ca scop protejarea animalelor. În 1967, când era căsătorită cu milionarul neamţ Günter Sachs, Gainsbourg a compus pentru ea melodia “Je t’aime...moi non plus", care a făcut scandal. Soţul ei a interzis să se difuzeze cântecul la radio şi să se tragă pe disc. A fost picătura care a umplut paharul şi cei doi s-au despărţit. Charles de Gaulle declara, la vremea aceea, că "Brigitte Bardot aduce Franţei mai multe devize decât regia de automobile Renault! De subliniat că, până în1956, când a fost cu adevărat lansată pe piaa cinema­tografiei franceze şi mondiale, Bardot jucase în vreo 15 filme franco-italiene, brunetă fiind, fără s-o remarce vreun regizor. Cu ea, Roger Vadim (pe adevăratul nume Vadim Plemmianikov) şi-a făcut un nume. Vizitată, recent, la domeniul ei de la Madrague, de reporteri de la revista Paris Match (la care a apărut pe prima copertă de 39 de ori), B.B. a refuzat să fie fotografiată, dar a răspuns la câteva întrebări. De exem­plu: "Pe care dintre bărbaţii din viaţa ta l-ai iubit celmai mult?” B.B.: "Pe următorul!", "Cum îţi place Franţa de azi?" B.B.: "Deplâng deteriorarea frumoasei mele ţări din toate punctele de vedere." "Ce cadou aştepţi de la prim-ministrul Manuel Valls cu prilejul împlinirii a 80 de ani?" B.B.: "De la el nu aştept mare lucru. De la Guvern şi de la Preşedinte aştept două cadouri, pe care, de altfel, le-am cerut oficial: să dea o lege prin care calul să nu mai fie"animal de muncă", ci "animal de cornpanie" şi să nu mai ajungă în abatoare; animalele să fie sacrificate în abatoare fără să sufere, fără să sângereze. Dacă nu voi obine aceste două deziderate, înseamnă că mi-am ratat viaţa." "Te gândeşti la gloria trecută?" B.B.: "N-am timp, se g[ndesc alţii. Eu mă ocup de animalele mele `i sper să nu mai văd animale chinuite în circuri şi grădini zoologice". “Dacă n-ai fi avut fundaţia ta pentru protecţia animalor, ce i-ar fi plăcut să faci?" B.B.: "Fără această ocupaţie, n-aş fi supravieţuit sau m-aş fi ramolit." "Unde ai vrea să fii înmormântată (!?) după ce vei muri"? "B.B.: "Am cerut şi am obţinut autorizaţia să fiu îngropată aici, aproape de animalele mele, unde mi-am găsit liniştea pe care n-am avut-o între oameni." Nu o arată, dar cred că a început să "bată câmpii...