de ce Constantin cel mare a mutat capitala la Constantinopol?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 274 d.Hr.,[1] Naissus, Imperiul Roman[1] – d. 22 mai 337 d.Hr., Nicomedia, Imperiul Roman de Răsărit), cunoscut sub numele Constantin cel Mare (greacă: Κωνσταντῖνος ὁ Μέγας) sau Constantin I, a fost Împărat Roman între 306 și 337. Din 324, el a condus ca împărat unic.
Numele sale de referință sunt: Imperator, Caesar, Flauius ,Valerius, Aurelius,Constantinus, Pius ,Felix ,Inuictus, Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus.
Împăratul Constantin I a dus o politică militară, religioasă și economică profund reformatoare, care i-a permis să reunească sub unica sa autoritate un Imperiu Roman slăbit și divizat. S-a debarasat de împărații Maxentius în 312 (Bătălia de la Podul Milvius) și Licinius în 324 (bătălia de la Adrianopole). Domnia sa a văzut stabilirea libertății religioase individuale, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor (Edictul de la Milano, 313).
A pus provizoriu capăt disensiunilor dintre Bisericile Răsăritene convocând Primul conciliu de la Niceea (325), și și-a afirmat autoritatea în domeniul religios. A instaurat o monedă stabilă (Solidus, în 312), a dezvoltat administrația centrală, a apărat frontierele Imperiului contra atacurilor francilor, alamanilor, sarmaților, goților și sassanizilor. A fondat, în 330, o nouă capitală cu numele său, Constantinopol (actualul Istanbul).
Reformele sale au favorizat din plin avântul Creștinismului, spre care s-a întors treptat, devenind unul dintre sfinți pentru Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică. Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor (în greacă ισαποστολος, „izoapostolic” sau „întocmai cu apostolii”).