Question

De ce este busuiocul iubitor de sanuri albe?

Answer 1

Pastelul floral are o lungă tradiţie în literatura română. Prin Concertul în luncă, Vasile Alecsandri a pus pentru prima dată în circulaţie motivele florale autohtone. La nici un alt poet al veacului al XIX-lea nu vom afla atâta bogăţie florală, atâta culoare şi atâta animaţie ca în imaginara sală a „concertului” lui V. Alecsandri. Epitetul personificator atribuie florilor şi păsărilor acele calităţi şi înfăţişări care plac tinerilor cititori. Ei descoperă astfel frumuseţea pastelului floral românesc, poezia fiind considerată drept una dintre cele „naţionale”, reprezentative prin denumirile populare date florilor şi păsărilor1. Dincolo de uşoara notă de melancolie din substratul versurilor, poezia se distinge prin delicateţea tonului şi frăgezimea florilor înşirate, ca pe pânza unui fin pastelist, în „defilarea” lor spre „sala de concert”, adică spre „poiana tăinuită”. Sigur, există în pastel şi un tablou al pregătirii cititorului pentru concertul privighetorii, însă cele mai multe strofe prezintă „mişcarea animată” a florilor şi păsărilor, gătite în „costume de gală” pentru marele concert. Fiecare „spectator” vine din mediul lui natural, dar cu deprinderi şi conduită omeneşti. De aici diversitatea lumii florale, cu pitorescul şi culoarea ei, asemănătoare în multe privinţe cu cea umana, cum se observă în versurile următoare:
Iată, vin pe rând, păreche, şi pătrund cole-n poiană
Bujorelul vioi, rumen, cu năltuţa odoleană,
Frăţiori şi romăniţe care se aţin la drumuri,
Clopoţei şi măzărele, îmbătate de parfumuri.

Iată frageda sulcină, stelişoare, blânde nalbe
Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe.
Dediţei şi garofiţe pârguite-n foc de soare,
Toporaşi ce se închină gingaşelor lăcrimioare.