De ce privighetoarea nu avea încredere în ea. cum laimpresionat graurul pe împărat. De ce ați ascultat cântecul privighetorii Considerați că aceasta merită aprecierea celorlalți
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
cărnii până la brun-rozacee.[10][6][7][11]
Privighetoarea roșcată este o pasăre secretoasă, mai des auzită decât văzută. Cântecul masculului este extrem de variat, frumos și plăcut la auz, greu de redat în cuvinte, inconfundabil cu cel al altor păsări. Frazele cântecului încep adesea cu 3-4 note ascendente, "ciuuu ciuuu ciuuu", "piuuu piuuu piuuu" sau "lu lu luu luu lii", interpretate cu o intensitate crescândă în crescendo, urmate de o serie de triluri bogat nuanțate și fluierături flautine (unele semănând cu un tir de mitralieră), care durează 2-4 secunde, și se termină cu o fioritură sau o notă ascuțită bruscă asemănătoare cu o pocnitură de bici, înainte de o pauză tot de 2-4 secunde și care apoi sunt reluate din nou. O singură pasăre poate avea un repertoriu de peste 250 de fraze și poate emite peste 400 fraze pe oră, fiecare serie de fraze diferă fie prin introducere, fie prin ordinea prin care se succed. Cântecul poate fi auzit atât ziua (mai ales în orele dimineții), dar și toată noaptea, primăvara și la începutul verii. Privighetoarea roșcată este un cântăreț meșteșugit, fiind una dintre cele mai bune și mai renumite pasări cântătoare. Numai cântecul filomelei (privighetoarei de zăvoi) este atât de frumos ca cel al privighetoarei roșcate, nici un cântec al vreunei alte păsări nu poate să ajungă cântecul acestor 2 specii de păsări, cântecul lor fiind considerat fără egal de mulți, și proslăvit în poezie și proză. Marele Beethoven a încercat în «Simfonia pastorală» să redeie și cântecul privighetoarei, cele câteva note, ce se îngână într-o măsură din ce în ce mai repede, în triluri înalte, dau în ansamblul orchestrei gingășia cântecului privighetorii, dar sunt departe de a reproduce variația, intonarea și mai ales căldura care face să tremure liniștea naturii. În popor se zice "privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul îi este din rai".[12][13][14][15]
Hrana este formată mai ales din larve și adulți de insecte, uneori râme, păianjeni, melci și semințe și diferite fructe sub formă de boabe. Se hrănește atât de pe sol, cât și în stratul de frunziș. Se numără printre cele mai folositoare păsări, consumând cantități mari de insecte dăunătoare. Este o specie monogamă. Își instalează cuibul pe sol, sau la o mică înălțime la maximum 30 cm de la sol, între ierburi înalte, sub tufe sau pe aglomerări de ramuri căzute la pământ în putrezire, fiind foarte bine camuflat. Cuibul cu aspect voluminos, sub forma unei străchini, este construit de către femelă din diverse graminee uscate, frunze, resturi vegetale din jur și căptușit în interior cu vegetație fină și păr de animale. Depunerea pontei care are loc frecvent în a doua decadă a lunii mai. Ponta este formată de obicei din 4-6 ouă, clocite numai de femelă timp de 13-14 zile. Puii sunt nidicoli, acoperiți cu puf abundent pe cap și spate. După eclozare, puii rămân în cuib 11-12 zile, până ating vârsta de zbor, în tot acest timp fiind hrăniți intens de către ambii părinți.[8][9][5][16]
Poate că nu ați observat niciodată, dar cu siguranță, când ați făcut o plimbare printr-o pădure sau prin orașul dvs., ați văzut sau ati auzit cântecul frumos al unei păsări cântătoare cum ar fi privighetoare. Sunt păsări destul de evazive și adoră să se ascundă, dar nu este dificil să găsești una.Cel mai normal este să găsești privighetoarea comună în libertate, cea mai răspândită specie din familia luscinia, care se caracterizează prin faptul că are un penaj maroniu-roșcat.
O culoare care la prima vedere nu o face specială, dar este ușor de diferențiat și o face frumoasă. Când zboară, este posibil să detectăm că zonele interioare sunt gri și că are o zonă albă în gât. Ciocul său are de obicei aceeași culoare ca penajul, cu maxilarul inferior mai deschis.
Sper că team ajutat!