De ce stelele cand mor creeaza fenomenul de supernova?
Răspunsuri la întrebare
O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă. Supernovele sunt extrem de luminoase şi cauzează o explozie de radiaţii care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie, înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni. De-a lungul acestui interval, o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viaţă.Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele] cu o viteză de până la 30.000 km/s (o zecime din viteza luminii), declanşând propagarea unei unde de şoc[3] în mediul interstelar înconjurător. Unda de şoc duce la răspândirea unui nor de gaz şi praf denumit rămăşiţă de supernovă.
Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanşate într-unul din două moduri, fie prin oprirea, fie prin pornirea bruscă a producţiei de energie prin fuziune nucleară. După ce centrul unei stele masive şi bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară, ea poate suferi un colaps gravitaţional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră şi eliminând energie potenţială gravitaţională ce încălzeşte şi împinge în afară straturile exterioare ale stelei. Altfel, o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion (de regulă prin acreţie, rareori prin fuziune) pentru a-şi creşte temperatura miezului suficient pentru a declanşa fuziunea nucleară a carbonului. Centrele stelare ale căror surse de energie se epuizează complet se prăbuşesc când limita lor depăşeşte limita Chandrasekhar, iar piticele albe se aprind atunci când se apropie de această limită] de mase solare). Piticele albe sunt şi supuse unui alt tip, mai mic de explozie termonucleară alimentată de hidrogen la suprafaţa lor, explozie denumită nova. Stelele solitare cu o masă sub o limită de aproximativ nouă mase solare, cum ar fi chiar Soarele, evoluează în pitice albe fără a deveni supernove.
În medie, supernovele apar o dată la fiecare 50 de ani într-o galaxie de dimensiunile Căii Lactee. Ele joacă un rol semnificativ în îmbogăţirea mediului interstelar cu elemente de mase mari.[6] Mai mult, undele de şoc propagate după explozie pot declanşa formarea de noi stele.
Nova înseamnă „nou” în limba latină, o referinţă la ceea ce pare a fi o nouă stea, foarte strălucitoare pe sfera cerească; Prefixul „super-” face distincţia între supernove şi nove, obişnuite care implică şi ele creşterea în strălucire a unei stele, dar mai puţin şi printr-un cu totul alt mecanism.