de ce trebuie sa cunosc verbul compunere argumentativa de o pagina
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
În structura limbii, verbul este nucleul central în jurul căruia se grupează, în procesul de comunicare, toate celelalte unităţi lexico-gramaticale. Verbul se prezintă sub două ipostaze esenţiale: ca unitate lexico-gramaticală, supusă flexiunii şi ca nucleu al propoziţiei, unitate de bază a comunicării. În sistemul morfologic, verbul şi substantivul deţin o poziţie privilegiată întrucât substantivul funcţionează ca centru în cadrul Grupului Nominal, iar verbul, în cadrul Grupului Verbal. Verbul exprimă însă un proces, relaţiile lui semantice stabilindu-se mai ales cu pronumele, care implică persoana şi cu adverbul care exprimă coordonatele temporale.
Verbul se deosebeşte din punct de vedere morfologic, de celelalte părţi de vorbire, prin realizarea în vorbire a unor categorii gramaticale specifice (timpul, modul, conjugarea, diateza). De la nume împrumută persoana şi numărul.
Capacitatea verbului de a se organiza într-un sistem gramatical (abstract) al timpului îi asigură un loc central în structura sintactică a limbii. Astfel, doar verbul se poate constitui în predicat al unei comunicări.
Funcţia de predicat este considerată cea mai importantă în configuraţia propoziţiei deoarece generează toate celelalte relaţii de subordonare. De aici reiese şi importanta verbului în predare, acesta fiind considerat nucleul comunicării.
Predicatul este partea principală de care depinde existenţa unei propoziţii. La modurile nepredicative, verbul poate îndeplini şi funcţii sintactice specifice numelui: subiect, nume predicativ, atribut, complement, apoziţie, element predicativ suplimentar.
De aceea, verbului trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, această parte de vorbire având cea mai bogată flexiune, fiind bine reprezentată numeric şi în continuă dezvoltare.
Verbul se deosebeşte din punct de vedere morfologic, de celelalte părţi de vorbire, prin realizarea în vorbire a unor categorii gramaticale specifice (timpul, modul, conjugarea, diateza). De la nume împrumută persoana şi numărul.
Capacitatea verbului de a se organiza într-un sistem gramatical (abstract) al timpului îi asigură un loc central în structura sintactică a limbii. Astfel, doar verbul se poate constitui în predicat al unei comunicări.
Funcţia de predicat este considerată cea mai importantă în configuraţia propoziţiei deoarece generează toate celelalte relaţii de subordonare. De aici reiese şi importanta verbului în predare, acesta fiind considerat nucleul comunicării.
Predicatul este partea principală de care depinde existenţa unei propoziţii. La modurile nepredicative, verbul poate îndeplini şi funcţii sintactice specifice numelui: subiect, nume predicativ, atribut, complement, apoziţie, element predicativ suplimentar.
De aceea, verbului trebuie să i se acorde o atenţie deosebită, această parte de vorbire având cea mai bogată flexiune, fiind bine reprezentată numeric şi în continuă dezvoltare.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă