De comentat starea eului liric din poezia "Decor" de George Bacovia . O pagina .
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar ...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...
În parc fantomele apar ...
Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...
În parc ninsoarea cade rar ...
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
11
✸Poezia "Decor" de George Bacovia se încadrează în estetica simbolistă prin tema și motivele literare care o conturează, iar vizunea eului liric despre lume este una sumbră, specifică simbolismului.
✸Măricle eului liric, precum formele pronominale și verbale la persoana I singular nu se regăsesc în poezia "Decor", dar cromatica dramatică dată de cadrul natural din parc ilustrează tema, adică condiția nefericită a poetului în societatea artificială în care trăiește.
✸
"Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri."
În prima strofă, este descris decorul parcului, iar prin personificarea "parc solitar" este marcată ipostaza eului liric, care doar sugerează prin simbolul și motivul literar al parcului viziunea sa despre lume, acesta simțindu-se singur, izolat, depresiv în raport cu lumea în care trăiește. Ipostaza însinguratului este accentuată de motivul și imaginea copacilor, prin antiteza "Copacii albi"-"copacii negri" și epitetul "doliu funerar". Copacii reprezintă viața, iar cele două nonculori, care pentru George Bacovia reprezintă: viața-alb și moartea-negru. Elementele funerare sunt caracteristice pentru opera bacoviană, reprezentând de asemenea, moartea interioară a eului, tristețea strofei fiind accentuată de punctele de suspensie. Versul refren încheie strofa la fel cum a început-o, cu aceeași idee a singurătății eului.
❋Versul liber "În parc regretele plâng iar ..." face trecerea de la o strofă la alta, invocând un alt gând sfâșietor al eului liric, cel al regretelor, prin personificarea "regretele plang iar...". Parcul devine, astfel, un loc al regretelor, nu unul al bucuriei și a momentelor frumoase.
✸✸
"Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ..."
A doua strofă accentuează drama interioară a eului liric a cărui sentimente sunt doar sugerate de elementele naturale. În această strofă este accentuat simbolul păsării, a cărui cântec ar încânta orice ascultător, însă în viziunea bacoviană, redată prin imaginea auditivă "pasăre cu glas amar", cântecul păsării este unul sfâșietor, de moarte și tristețe profundă. Pasărea, simbol al libertății, devine un simbol al morții interioare a eului liric. Laitmotivul "parcul" reapare în a doua strofă, de această dată fiind locul pe care pasărea cu "glas amar" îl străbate, astfel, îndepărtarea de lume și izolarea eului liric sunt accentuate dramatic. Versul refren cu elementele aflate în antiteză: "pene albe"-"pene negre" accentuează diferența dintre lumea reală, frumoasă, reprezentată de nonculoarea albă și cea a eului liric, care este neagră.
❋Versul liber "În parc fantomele apar ..." face trecerea de la o strofă la alta, iar de această dată invocă amintirile eului, care sunt asemănate cu fantomele, element al morții. Până și amintirile sale capătă un dramatism aparte, fiind caracterizate de suferință, de moartea spirituală.
✸✸✸
"Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ..."
În cea de-a treia strofă apare o nouă antiteză, cea dintre frunze: "frunze albe"-"frunze negre" și sunt reluate cele două antiteze din versurile-refren ale primelor două strofe: "copacii albi"-"copacii negri" și "pene albe"-"pene negre". Așadar, ultima strofă are rol de încheiere/concluzie, iar elementele naturale sunt guvernate de cele două nonculori, astfel diferența dintre eul liric reprezentat de negru și cea dintre viață, societate și ființa iubită reprezentate de alb, este imensă și devastatoare pentru sufletul său. Decorul este unul de "doliu funerar", deoarece eul liric se află singur, izolat de bucuriile celorlalți.
❋În ultimul vers liber "În parc ninsoarea cade rar ..." este integrată imaginea anotimpului de iarnă, cel mai rece dintre toate anotimpurile și care sugerează starea nevrotică și imposibilitatea integrării în societate a eului, care rămâne rece și singur în fața lumii. Așadar, pentru eul liric motivul "parc" reprezintă lumea, față de care el este rupt în totalitate.
❋ Muzicalitatea poeziei "Decor" de George Bacovia este una tragică, care marchează condiția nefericită și moartea spirituală a eului liric.
❋ În concluzie, starea eului liric este una plină de angoasă, suferință și moarte spirituală, ilustrată datorită simbolurilor, motivelor literare și a temei tragice, reprezentată de condiția izolată a eului liric într-o lume lipsită de aspirații.
✸Măricle eului liric, precum formele pronominale și verbale la persoana I singular nu se regăsesc în poezia "Decor", dar cromatica dramatică dată de cadrul natural din parc ilustrează tema, adică condiția nefericită a poetului în societatea artificială în care trăiește.
✸
"Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri."
În prima strofă, este descris decorul parcului, iar prin personificarea "parc solitar" este marcată ipostaza eului liric, care doar sugerează prin simbolul și motivul literar al parcului viziunea sa despre lume, acesta simțindu-se singur, izolat, depresiv în raport cu lumea în care trăiește. Ipostaza însinguratului este accentuată de motivul și imaginea copacilor, prin antiteza "Copacii albi"-"copacii negri" și epitetul "doliu funerar". Copacii reprezintă viața, iar cele două nonculori, care pentru George Bacovia reprezintă: viața-alb și moartea-negru. Elementele funerare sunt caracteristice pentru opera bacoviană, reprezentând de asemenea, moartea interioară a eului, tristețea strofei fiind accentuată de punctele de suspensie. Versul refren încheie strofa la fel cum a început-o, cu aceeași idee a singurătății eului.
❋Versul liber "În parc regretele plâng iar ..." face trecerea de la o strofă la alta, invocând un alt gând sfâșietor al eului liric, cel al regretelor, prin personificarea "regretele plang iar...". Parcul devine, astfel, un loc al regretelor, nu unul al bucuriei și a momentelor frumoase.
✸✸
"Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ..."
A doua strofă accentuează drama interioară a eului liric a cărui sentimente sunt doar sugerate de elementele naturale. În această strofă este accentuat simbolul păsării, a cărui cântec ar încânta orice ascultător, însă în viziunea bacoviană, redată prin imaginea auditivă "pasăre cu glas amar", cântecul păsării este unul sfâșietor, de moarte și tristețe profundă. Pasărea, simbol al libertății, devine un simbol al morții interioare a eului liric. Laitmotivul "parcul" reapare în a doua strofă, de această dată fiind locul pe care pasărea cu "glas amar" îl străbate, astfel, îndepărtarea de lume și izolarea eului liric sunt accentuate dramatic. Versul refren cu elementele aflate în antiteză: "pene albe"-"pene negre" accentuează diferența dintre lumea reală, frumoasă, reprezentată de nonculoarea albă și cea a eului liric, care este neagră.
❋Versul liber "În parc fantomele apar ..." face trecerea de la o strofă la alta, iar de această dată invocă amintirile eului, care sunt asemănate cu fantomele, element al morții. Până și amintirile sale capătă un dramatism aparte, fiind caracterizate de suferință, de moartea spirituală.
✸✸✸
"Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ..."
În cea de-a treia strofă apare o nouă antiteză, cea dintre frunze: "frunze albe"-"frunze negre" și sunt reluate cele două antiteze din versurile-refren ale primelor două strofe: "copacii albi"-"copacii negri" și "pene albe"-"pene negre". Așadar, ultima strofă are rol de încheiere/concluzie, iar elementele naturale sunt guvernate de cele două nonculori, astfel diferența dintre eul liric reprezentat de negru și cea dintre viață, societate și ființa iubită reprezentate de alb, este imensă și devastatoare pentru sufletul său. Decorul este unul de "doliu funerar", deoarece eul liric se află singur, izolat de bucuriile celorlalți.
❋În ultimul vers liber "În parc ninsoarea cade rar ..." este integrată imaginea anotimpului de iarnă, cel mai rece dintre toate anotimpurile și care sugerează starea nevrotică și imposibilitatea integrării în societate a eului, care rămâne rece și singur în fața lumii. Așadar, pentru eul liric motivul "parc" reprezintă lumea, față de care el este rupt în totalitate.
❋ Muzicalitatea poeziei "Decor" de George Bacovia este una tragică, care marchează condiția nefericită și moartea spirituală a eului liric.
❋ În concluzie, starea eului liric este una plină de angoasă, suferință și moarte spirituală, ilustrată datorită simbolurilor, motivelor literare și a temei tragice, reprezentată de condiția izolată a eului liric într-o lume lipsită de aspirații.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă