De compus o poezie despre splendorile iernii (5 strofe)
Urgentttt!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Nopţile prelungi de iarnă s-au adăpostit în ape
valurile patinează pe sub luciul de metal,
urmele zāpezii par târâitul unui şal,
care de pe umeri goi, din strânsori ar vrea să scape.
Pomii dorm cu vara-n gând,
fără să deosebească
dacă păsări au venit printre crengile subţiri,
sau dacă trecu-ntr-un zbor, mărginit de plăsmuiri,
vântul şugubăţ din fire, doar ca să ne amăgească.
Gheaţa de la mal de ape tremură lovind pământul,
amintirea celor care au trecut pe-aici, se pierde,
din zăpadă se arată firul ierbii, încă verde,
iarna amintindu-ne cât de alb îi e veşmântul.
Era atâta liniște în univers
că stele se-auzeau căzând,
ca o cadență frustă a cailor zăpezii
pe tâmplele-mi zvâcninde.
Ninsori uraniene se așterneau pe umeri
crescându-mi aripi albe în noaptea boreală...
Să prind o stea în palmă,
mă tot rugam în minte privind imensitatea,
iar Gânditorul timp
încremeni preț de-o sclipire anii-lumină
sub felinare mute.
Explicație:
Cerul cerne un puf alb de zăpadă,
E peste tot, dar de pe streașina casei începe să cadă
Splendoarea iernii se-aprinde la noi iară,
E frig, dar iubirea de stele vine acum spre seară.
Văzduhu-i plin de liniște și farmec,
Că cerul necuprins e foarte darnic,
Peisajul din zare e-ncântător,
Bucuria iernii i-a tuturor.
Pe cer au pornit s-alerge norii,
Iar mai în vale se-aude-un zumzet de izvoare
Și de pe deal se văd vaporii,
Înălțându-se-n văzduh pe când soarele răsare.
E alb, e pur chiar și la munte,
Ușor se-ntunecă cerul c-o nouă ninsoare,
Iar casele le vezi ca niște palate
Și urlă departe-un lup în disperare.
În zarea luminată vezi fulgii ce se-alintă,
E liniștea din seară, dar n-ai voie afară,
E iarnă încă, frigul nu știe să mintă,
Dar în casă, tu ești tot ce mă-nconjoară.
AM PUS DOUA POEZII .....VEZI TU CARE TI SE PARE MAI FRUMOASA.....SI SPER CĂ TE-AM AJUTAT...
MULT SUCCES IN CONTINUARE!:))