De demonstrat în 30-40 rânduri că poezia Înserare de Ștefan Octavian Iosif este pastel în care să folosiți și explicați:
-toate figurile de stil
-tema operei
-momentul zilei etc.
Răspunsuri la întrebare
Poezia "Înserare" de Ștefan Octavian Iosif este o operă lirică în versuri, care aparține speciei pastel, datorită prezenței numeroaselor procedee artistice, precum figurile de stil și imaginile artistice, care conturează tema naturii și sunt folosite de către eul liric pentru a-și exprima gândurile, sentimentele, conturând un tablou deosebit din amurg.
În primul rând, tema poeziei este natura, care este întărită de motivele literare: „noaptea”, „Luceafărul”, „pace”. De asemenea, titlul poeziei este sugestiv, compus dintr-un substantiv comun nearticulat, „Înserare”, care indică mesajul pe care dorește eul liric să îl transmită cititorului, acela de a-l introduce în universul său artistic și de a-i reda propria sa viziunea asupra acestui moment deosebit din zi. Mesajul poeziei „Înserare” este un îndemn către contemplarea frumuseții din amurg, a trecerii treptate de la zi la noapte, inducând un sentiment de melancolie și pace.
În al doilea rând, prezența numeroaselor procedee artistice dau textului liric o plasticitate deosebită, astfel, modul principal de expunere este descrierea. Primul vers al poeziei, „S-a înserat.”, reprezintă o constatare a eului, urmată de descrierea treptată a peisajului de asfințit. Imaginea artistică vizuală și auditivă „Domol coboară turma de pe coastă,/Umplând cu larma de talange drumul” infățișează locul, coasta de pe care coboară turma gălăgioasă, care aduce zgomot și anunță venirea nopții în sat, după o zi lungă petrecută la păscut. Astfel, trecerea treptată spre noapte este redată sugestiv de această imagine vizuală. Epitetul cromatic „Luceafărul în alba-i strălucire/Răsare sus…” sugerează, de asemenea, venirea nopții, acesta răsărind pe cerul întunecat și strălucind din ce în ce mai puternic, anunțând o noapte lungă și liniștită, ilustrată de metafora „noaptea-și cerne peste toate scrumul”. Înserarea care a acoperit întregul sat îi obligă pe oameni să-și lumineze casele, iar în jur se vede numai cum "licăre-o fereastră". Personificarea „Şi-atâta sfântă pace/Domneşte-acuma peste-ntreaga fire” marchează liniștea totală care se așterne peste întreg tabloul din natură, urmată de întunericul nemărginit al nopții, redat de metafora „sufletul aripile-şi desface/Ca să se piardă în nemărginire...”.
Universul imaginar al eului liric este dat de epitetele personificatoare pe care acesta le folosește, precum „florile (…) își dăruiesc”, „noaptea-și cerne”, „sfânta pace/Domnește-acuma”. Se remarcă inversiunile folosite, care schimbă topica obișnuită a cuvintelor și care fac textul liric mult mai expresiv și deosebit: „ușor se-nalță fumul”, „domol coboară”, „dăruiesc văzduhului parfumul”, „cerne peste toate scrumul”, „alba-i strălucire”.
Elementele de prozodie sunt măsura de 11 silabe, ritmul iambic și rima îmbrățișată și încrucișată.
În concluzie, poezia „Înserare” de Ștefan Octavian Iosif aparține genului liric și speciei pastel, fiind un tabloul din natură descris printr-o plasticitate remarcabilă.