Question

de facut Comentariu la poezia "Mai am un singur dor"

Answer 1

1.  Mai am un singur dor are ca temă motivul comuniunii dintre om şi natură, sau mitul reintegrării, care, fiind tratată prin prisma sentimentului de melancolie şi tristeţe, se transformă într-o elegie sau într-o meditaţie pe tema destinului uman. Ideea textului este identitatea dintre poet, popor şi patrie, idee care îi caracterizează pe aproape toţi scriitorii, care reprezintă linia poeziei de specific naţional: Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Ion Barbu.Nucleul generator al poeziei îl formează motivul dorului, de unde şi titlul Mai am un singur dor. Dorul este un sentiment specific poporului român şi exprimă aspiraţia către absolut, o stare de nelinişte, de dorinţa de a trăi sentimentul de iubire, de melancolie şi de tristeţe. El se împleteşte cu doina, alcătuind un motiv specific poporului român. Imaginile utilizate de poet sunt romantice. Trecerea în nefiinţă, sintetizată în mitul Marea Trecere, se împleteşte cu o evaziune în natură: „Să-mi fie somnul lin /Şi codrul aproape, / Pe-n tinsele ape /Să am un cer senin”.Participarea naturii la această reintegrare va fi continuă. Toamna va da glas „frunzişului veşted”, izvoarele vor rosti o litanie: „Pe când cu zgomot cad / Isvoarele-ntruna, /Alunece luna /Prin vârfuri lungi de brad”.Teiul sfânt îşi va întinde ocrotitor braţul unei crengi deasupra mormântului său: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-şi scuture creanga”.Acelaşi sens integrator îl are înlocuirea „sicriului bogat” cu „un pat din tinere ramuri”.Comuniunea cu luceferii este un semn al mitului Marea Trecere: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, / Fiindu-mi prieteni, / O să-mi zâmbească iar”, iar contopirea cu Pământul-Mumă este un alt mod de integrare în mit: „Ci eu voi fi pământ /în singurătate-mi”. Această contopire are la bază profunda identitate dintre poet, popor şi patrie.