de povestit Heidi, fetița muntilor
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În această carte este vorba despre o fetiţă pe nume Heidi. Ea a fost dusă de mătuşa sa, Dete, la unchiul din munţi. Acolo Heidi se apropie foarte mult de bunic, se împrieteni cu ciobănaşul Peter, care locuia într-o căsuţă împreună cu mama sa, Brigitte, şi o bătrânică, căreia toată lumea îi zicea bunica. Fetiţei îi plăcea să alerge,să zburde şi să se joace cu caprele.
Într-o zi, Dete veni să o ia pe Heidi. Găsise o familie care avea un copil care nu putea merge, pe nume Clara. Ea era foarte deşteaptă, dar îi lipsea un prieten. Aşa că mătuşa povesti despre Heidi, iar cei care aveau grijă de Clara, auzind lucruri bune, o primiră pe fetiţă care deveni prietena infirmei. Heidi se acomodă cu lumea de acolo, dar în fiecare noapte visa că se află alături de munţi şi de bunic. Văzând tristeţea copilei, o trimiseră înapoi.
Peste puţin timp, Heidi primi o scrisoare de la Clara, care îi zicea că în curând va veni să o viziteze. Dar doctorul şi tatăl îi ziseră că nu se va putea duce până în luna mai, când se va mai încălzi. Clara acceptă. În schimb se duse doctorul în vizită, ca mai apoi să-i spună fetiţei ce minunăţii văzuse în munţi.
Trecură câteva luni şi veni şi prietena lui Heidi în vizită. Îi plăcu foarte mult totul. Şi atunci se întâmplă ceva neaşteptat. Într-o zi, Clara, care era singură pe păşune, căci Heidi se dusese să se uite la nişte flori, vrând să meargă şi să fie un copil ca toţi ceilalţi, apucă o capră de după gât şi încercă să se ridice. În ajutorul ei veniră Peter şi Heidi şi o ajutară să meargă. Reuşi.
Atunci când stăpânea foarte bine mersul, îi trimise o scrisoare tatălui său, spunându-i că are o surpriză pentru el. Între timp tatăl îşi termină afacerile de la Paris mai repede şi, vrând să o viziteze pe Clara, ajunse chiar în acea zi pe munte. Se bucură enorm de această veste, că fetiţa lui poată să meargă, iar a doua zi plecară, promiţându-le însă lui Heidi şi bunicului ei că îi vor vizita.
Mie cartea mi-a plăcut pentru că a fost foarte copilăroasă şi mi-a transmis un sentiment de bucurie. Sper că o veţi citi şi voi pentru că merită!