de povestit textul povestire de iarna facut de Monica Roham
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În seara asta trecuse Moș Crăciun prin odaia copilului. Geamurile erau împodobite sărbătorește, cu flori de gheață argintie. Casa răsuna de bucurie mare. Bradul cel falnic era încărcat cu bomboane, globuri colorate, lumânărele, steluțe, ghirlande de beteală aurie și argintie și roșie și verde. Băiatul nu-și încăpea în piele de bucurie. Răsucea nerăbdător cheița trenului mecanic, privea bradul strălucitor, cu toate luminițele aprinse. Din bucătărie venea un miros atât de ispititor, are copilul nu-și mai găsea locul de curios și pofticies ce era. Mama nu mai prididea cu treburile. O apucase noaptea.
-Încă un cozonac. Încă unul cu mac, pentru că băiatului îi place foarte mult. Pe urmă o să mai bat frișca. O! Și crema de vanilie! Imediat! Într-o clipă sunt gata.
-În sfârșit! exclama băiatul nițel cam răzgâiat.
-Toată lumea la masă! Sosește încă o porție dulce pentru voi.
Toți se desfătără cu bunătățile pregătite de mama. Lumina se stinse târziu și căsuța se liniști, învăluită în noapte. Odăile miroseau a brad și a vanilie.
-Noapte bună, băiatul mamei.
-Noapte bună, mămica mea bună.
După ce mama închise ușa în urma ei, băiatului i se păru că aude un murmur venind dinspre ramurile împodobite ale bradului. Și într-adevăr, bradul mișcă ușor ramurile, sunând cristalin din clopoțeii globurilor.
-Hei! Băiatule! Dă-mi o mână de ajutor! strigă o voce pițigăiată. Se bâlbâi un pic băiatul, dar nu-și pierdu cumpătul, coborî iute din pătuț și se duse lângă brad.
-Dar tu cine mai ești? întrebă el nedumerit.
-Spiriduș mă numesc. Sunt un băiețel foarte mic și locuiesc în inima bradului.
-Ce spui tu? Parcă bradul are inimă!? făcu băiatul pe deșteptul. Adicăă ... tu vrei să mă păcălești?
-Ba tu ești cel ce nu știe atâta lucru: că bradul are inimă. Și încă ce inimă are bradul acesta falnic! Dar hai odată și ajutor-mă să cobor! În loc să ne certăm, mai bine am fi prieteni.
-Vreau să fim prieteni, dar să nu încerci să mă minți. Cu mine nu-ți merge, să știi! ...Dar cât de mic ești tu! se minună băiatul când spiridușul îi sări în palmă.
-Păi altfel cum aș putea locui în inima bradului!?