de povestit textul
vă rog mult
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Tarziu, Cand Zapezile Sunt Albastrede Fanus NeaguRezumat:Intr-un sat din campia Dunarii, Banica adoarme intr-o seara viforoasa de Februarie siare un vis minunat. Catelul sau, Tocanel, il insoteste in aceasta experienta uimitoare. Eireusesc sa salveze de la inghet albinele din stupi si cocosul de lemn de pe stalpul portii, printr-un procedeu staniu: impingand soba pe roti, in mijlocul viscolului. La caldura binefacatoare asobei, cocosul de lemn prinde viata, isi scutura aripile si canta de rasuna ulita.A doua zi cand se trezeste, baiatul vede cararea facuta prin zapada spre poarta si isiimagineaza ca este urma lasata de el. Vede cum cocosul de lemn se roteste intr-un picior sispera sa zboare impreuna cu el cand va fii luna plina. Copilului I se pare ca a trait visul aieveasi recunoaste chiar in realitatea inconjuratoare elemente ale experientei sale neobisnuite:cararea taiata prin zapada, rotirea cocosului eliberat de stratul gros de zapada, zapada care batea in albastru, drept urmare adreseaza catelului si greierului indemnul de a pastra secretul
Explicație:
Băiatul se numea Bănică iar pe cățelul său Tocănel.
Ninsese o zi și-o noapte. Băiatul stătea în pat iar Tocănel lângă ușă, vârât într-un ciorap de lână pe care băiatul îl transformă într-un costum. În sobă ardeau lemne de brad cu miros de cetină. Un greier cânta undeva, într-o crăpătură a peretelui.
Bănică voia ca Tocănel să oprească greierele din a mai cânta.
Deodată, a atins puțin fereastra cu aripa, o vrabie. Era prietena lor. Odată, Bănică s-a suit pe spatele ei. Aceasta l-a dus în luncă, unde s-a întâlnit cu toți cocoșii de lemn din sat. Cocoșul său voia să-l ducă până la nori, unde plouă mereu, doar dacă nu mai zicea la nimeni ce va vedea.
Din păcate nu a ajuns acolo deoarece cerul era albastru și cu niciun nor pe el. A vrut să se ducă cu el, cu albinele din livadă, dar nici așa nu putea fără să le salveze de la frig.
Bănică s-a certat cu Tocănel pentru faza cu zborul.
Într-un final au ajuns la o înțelegere.
Au găsit o soluție cu ajutorul căreia puteau ajuta albinele. Cu niște roți au împins sobă afară, în zăpadă pentru ca aceasta să se topească și ca albinele să nu înghețe.
După ce zăpada se topi până la stupii de albine, Bănică și Tocănel duseră soba înapoi.
Acum, Bănică putea să zboare până la nori.
După cele întâmplate, cei doi se culcară.
Dimineață, Bănică, îl trezi pe Tocănel ca să meargă împreună la săniuș.