De pregatit momentele unei schite la alegere Va rog dau coroana !
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Fiți toți joi în gară la-nălțimea patriotismului vostru, care nu s-a dezmințit
niciodată, mai ales în așa plăcute, putem zice chiar fericite ocaziuni!
Cetățeni!!
Săptămâna viitoare este o zi solemnă pentru orașul nostru!!!
Astfel se-ncheia proclamația adresată de câteva zile de părintele orășelului Z... către
administrații săi, afișată pe cale publică și reprodusă în capul ziarului oficios Sentinela
Ordinii cu acest frumos motto:
Evenimentele mari fac totdeauna să tacă micile pasiuni!
Toată lumea era în adevăr plină de entuziasm, deși Drapelul Libertății, dirijat de
decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele:
... Vom căuta să fim cât se poate mai parlamentari, în zadar mișeii de la primărie
convoacă lumea la gară! Declarăm sus și tare că joi nu va fi entuziasm, ci numai o
meschină și dezgustătoare paradă oficială. Să înceteze dar cu infamele lor mistificațiuni!...
Săptămâna viitoare nu poate fi o zi solemnă; ea nu va fi decât un moment trist pentru
concetățenii noștri!
Directorul, care era însărcinat a gira afacerile prefecturii districtul neavând deocamdată
titular la citirea acestor șiruri răutăcioase, a șoptit cu zâmbetul său diplomatic:
— Om vedea!
Joia mult așteptată a sosit. Vodă și doamna, plecând în străinătate, trebuie să se
oprească douăzeci și cinci de minute în gara din marginea orășelului Z... De dimineață,
peronul gării, decorat cu împletitură de brad, cu marca județului, stegulețe tricolore și
covorul cel roșu al primăriei, este înțesat de lume garnizoana, garda civică, școalele,
autoritățile, notabilii și cât public a mai putut încăpea.
Directorul a plecat de la șapte de-acasă spre a lua, împreună cu primarul, cele din urmă
dispozițiuni la fața locului. Nevasta lui a rămas să se gătească și să vie mai târziu la gară cu
copiii și cu amicul. Amicul este un profesor foarte tânăr, care locuiește la directorul de un an
de zile; el dă lecții la copii și redijează Sentinela Ordinii; e băiat bun și scrie minunat: se dă ca
aproape pozitiv că tot el a scris proclamația.
Acum tot e gata... Directorul se duce la o extremitate a peronului și-și aruncă privirile la
mulțimea adunată până în cealaltă extremitate... Atunci îi clipesc de departe în minte
cuvintele Drapelului, și-și mângâie favoritele cu mulțumire...
Dar sunt zece fără zece... și cocoana nu mai vine... Ce să fie? Trenul domnesc s-a anunțat
de la stația apropiată... în patru minute trebuie să fie aici... Toți ochii joacă între ceasornic și
capătul liniei... încă trei minute... Două... Un minut... S-aude șuierul cald...
— La o parte, domnilor! zice grav șeful gării potrivindu-și bine șapca roșie.
Iată-l! Pieptul lat al locomotivei s-arată la cotitura liniei. Arătarea crește, crește mereu,
sforăind semeață și alunecând cu eleganță maiestoasă către peron. Cazanul fierbe, fanfara
țipă, școlarii intonează imnul un concert monstru...
Vagonul domnesc intră la peron. Un freamăt furnică de colo până colo prin mulțime.
Deodată, și glasurile copiilor și țipetele trâmbițelor și clocotitura norului fierbinte care se
smacină captiv în pântecele mașinii sunt acoperite de urale zguduitoare... Trenul se oprește,
conform programei oficiale, la zece ore precise; suveranii cobor din vagon cu suita, iar
consoarta directorului n-a sosit încă!
Se face prezentarea autorităților și notabililor, după care vodă trece între bărbați, iar
doamna între dame.
Întâiul clopot! Directorul, foarte nervos, mână un vătășel călare s-aducă numaidecât pe
cocoana, pe copii și pe domnul profesor.
Măria-sa doamna e foarte veselă de conversația damelor; dar dumnealor o iau repede și
se-ntind la vorbă... Una o povățuiește pe doamna să se păzească pe drum de răceală:
SPER CA TE-AM AJUTAT!