de scos toate cuvintele formate prin derivare și de analizat
DAU COROANA
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Salut!
Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul (țară - sufixul -an) de la munte strămutat (prefixul stră + mutat) la câmp și pruncul, dezlipit (prefixul dez- + lipit) de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humuleşti în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola¹, după stăruința mamei. [...] Și Iaşii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamţ, ca Fălticenii. [...] Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poşte², de la Fălticeni la Neamţ, nu se potrivește c-o întĩndere de șase poște, lungi şi obositoare (obosi + sufixul -tor), de la laşi până la Neamț. Căci nu vă pară şagă: de la Neamţ până la Iași e câtu-i de la Iaşi până la Neamţ, nici mai mult, nici mai puțin. [...]
Şi, scurtă vorbă, ne adunăm, cu rudele lui Zaharia, cu ale mele, în ogradă la mos Luca, sărutăm noi mâna părinților, luându-ne rămas-bun cu ochii înecați în lacrimi şi, după ce ne suim în căruță, supărați și plânși, ca vai de noi, Luca Moşneagu, harabagiul" nostru, dă bici cailor [...].
După un scurt popas, făcut la podul de la Timişeşti, de pe Moldova, pornim înainte spre Motca şi suim încet-încet codrul Păşcanilor. Apoi, din vârful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii³ de noi, câte-o căutătură (a căuta + sufixul - utătură) jalnică spre munții Neamțului: uriaşii munţi, cu vârfurile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele şi se revarsă (prefixul re- + varsă) pâraiele cu răpejune (răpede/repede + sufixul -iune), şopotind tainic, în mersul lor neîncetat (prefixul ne- + încetat), și ducând, poate, cu sine multe-multe patimi şi ahturi omenești (omenesc - om + sufixul -esc), să le înece-n Dunărea măreaţă!
-Ei, ei, măi Zaharie, zic eu, coborându-ne la vale spre Păşcani; de-acum şi munții i-am pierdut din vedere, şi înstrăinarea (prefixul în + străin + sufixul infinitivului lung "re")noastră este hotărâtă cine stie pentru câtă vreme!
Cum ne-a fi scris de la Dumnezeu sfântul, zise Zaharia, cu glasul aproape stins, ş-apoi rămase dus pe gânduri tot drumul, până la Blăgeşti, peste Siret, unde ne-a fost şi masul" în noaptea aceea.