De tradus tot textul
URGENT!!!! PENTRU MAINE
Răspunsuri la întrebare
Tinerii, intre "da"
si "nu"
Ce am putea spune despre dorintele
(necesitatile) personale când avem 17 ani? Chiar daca nu am ajuns sa
o spunem sus si tare, devenim constienti. Forta de a revendica vine
mai tarziu. Este o chestie de maturitate.
Nu! Nu veti
merge duminica cu parintii la familia Durand! Nu! Nu veti merge cu
familia in vacanta vara aceasta! Nu! Acest mic cuvânt, sec si scurt,
parintii vostri il cunosc foarte bine...Si pentru un bun motiv: nu va
jenati sa -l aruncati in fata lor de mai multe ori pe zi! Normal,
spune G.S, psihcanalist:
" La vârsta adolescentei , ne
opunem pentru a ne gasi un loc, spunem "nu" parintilor
pentru a ne afirma viitoarea identitate de adult, pe care o cautam
inca pe bâjbâite. Acest "nu", spus parintilor, nu este
agresiv, este un nu constructiv, folosit pentru a marca diferentele,
propria personalitate." Acest "nu" ar putea fi
cuvântul principal din vocabularul nostru?Nu tocmai! Caci, in fata
prietenilor, aceste doua (trei in fr.) litere pierd mult din
valoarea lor.
Au chiar tendinta de a ramane blocate in fundul
gâtului. "Mi se intâmpla deseori de a gândi "nu",
si totusi, este un "da" care iese din gura mea, spune
Miriam, 16 ani. De exemplu, când prietenii bnu si-au facut tema la
matematica, imi cer sa o copieze pe a mea chiar inainte de ora, nu am
decât un singur chef: sa le raspund "nu". Eu am petrecut
ore in sir, iar ei vor avea aceasi nota ca mine, fara a se
osteni. Si totusi, le spun "da", si las sa treaca de la
mine".
Alexis, 17 ani,
traieste aceeasi dilema : " Eu fac parte dintr-o banda(de
prieteni) , suntem foarte atasati. facem role pe strazi, si marele
joc este sa ne agatam de masini (care circula), fara sa fim vazuti de
catre sofer. Mie, personal, tâmpeniile acestea ma cam sperie. Dar nu
as recunoaste acest lucru niciodata. Si voi continua totusi sa
o fac impreuna cu ceilalti".
Dar oare din ce cauza ii este
greu de a scoate pe gura un cuvânt ata de neinsemnat? Deoarece in
aceasta perioada din viata, nimic nu pare mai important decât
prietenii. Ati mizat totul pe ei si nu vreti cu nici un pret sa
pierdeti respectul lor.
" In momentul in care invatam sa nu
ne mai consideramarintii ca unica referinta, prietenii, banda, devin
de o importanta enorma", reia G.S. De fapt, este ca si cum
adevarata familie devine cea a prietenilor. " A spune nu
celorlalti, a nu se mai identifica cu ei, continua psicanalistul,
inseamna a -si asuma riscul de a fi exclus de catre ei. Si cel de a
se trezi singur. Va intelegem ezitarile..".
Sa spui "nu",
este dificil si riscant. Insa din timp in timp, merita riscul
de a o face. Tot spunând "da" in loc de "nu",
ajungem sa nu ne mai recunoastem.
Sa traim cu o imagine de noi
insine, plina de culpabilitate, câteodata cu dispret, devine repede
intolerabil. Carol, 16 ani, a trait aceasta experienta.
"
Mult timp, m-am jucat rolul de fata draguta, spunad "da"la
toata lumea. Celor care imi cereau intr-una tigari si chiar si
bani...Baietilor, carora nu indrazneam sa le spun "nu",
chiar daca nu-mi placeau cu adevarat, de teama ca nimeni nu va mai
dori sa iasa cu mine.
Astfel, intr-o zi, mi-am dat seama ca nu atrageam decât parazitii, care ma luau de fra iera. M-am simtit nula, mizerabila. Atunci, am explodat! Astazi, am curajul sa spun "nu" când o gândesc, si ma simt mult mai bine, scapata de o povara."