Franceza, întrebare adresată de andrabucur98, 9 ani în urmă

De tradus tot textul

URGENT!!!! PENTRU MAINE

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de spidie
0
        

Tinerii, intre "da" si "nu"

Ce am putea spune despre dorintele (necesitatile) personale când avem 17 ani? Chiar daca nu am ajuns sa o spunem sus si tare, devenim constienti. Forta de a revendica vine mai tarziu. Este o chestie de maturitate.

Nu! Nu veti merge duminica cu parintii la familia Durand! Nu! Nu veti merge cu familia in vacanta vara aceasta! Nu! Acest mic cuvânt, sec si scurt, parintii vostri il cunosc foarte bine...Si pentru un bun motiv: nu va jenati sa -l aruncati in fata lor de mai multe ori pe zi! Normal, spune G.S, psihcanalist:
" La vârsta adolescentei , ne opunem pentru a ne gasi un loc, spunem "nu" parintilor pentru a ne afirma viitoarea identitate de adult, pe care o cautam inca pe bâjbâite. Acest "nu", spus parintilor, nu este agresiv, este un nu constructiv, folosit pentru a marca diferentele, propria personalitate."  Acest "nu" ar putea fi cuvântul principal din vocabularul nostru?Nu tocmai! Caci, in fata prietenilor, aceste doua (trei in fr.)  litere pierd mult din valoarea lor.
Au chiar tendinta de a ramane blocate in fundul gâtului.  "Mi se intâmpla deseori de a gândi "nu", si totusi, este un "da" care iese din gura mea, spune Miriam, 16 ani. De exemplu, când prietenii bnu si-au facut tema la matematica, imi cer sa o copieze pe a mea chiar inainte de ora, nu am decât un singur chef: sa le raspund "nu". Eu am petrecut ore in sir, iar ei vor avea aceasi nota ca mine,  fara a se osteni. Si totusi, le spun "da", si las sa treaca de la mine".

Alexis, 17 ani, traieste aceeasi dilema : " Eu fac parte dintr-o banda(de prieteni) , suntem foarte atasati. facem role pe strazi, si marele joc este sa ne agatam de masini (care circula), fara sa fim vazuti de catre sofer. Mie, personal, tâmpeniile acestea ma cam sperie. Dar nu as recunoaste acest lucru niciodata. Si  voi continua totusi sa o fac impreuna cu ceilalti".

Dar oare din ce cauza ii este greu de a scoate pe gura un cuvânt ata de neinsemnat? Deoarece in aceasta perioada din viata, nimic nu pare mai important decât prietenii. Ati mizat totul pe ei si nu vreti cu nici un pret sa pierdeti respectul lor.
" In momentul in care invatam sa nu ne mai consideramarintii ca unica referinta, prietenii, banda, devin de o importanta enorma", reia G.S. De fapt, este ca si cum adevarata familie devine cea a prietenilor. " A spune nu celorlalti, a nu se mai identifica cu ei, continua psicanalistul, inseamna a -si asuma riscul de a fi exclus de catre ei. Si cel de a se trezi singur. Va intelegem ezitarile..".

Sa spui "nu", este dificil si riscant.  Insa din timp in timp, merita riscul de a o face. Tot spunând "da" in loc de "nu", ajungem sa nu ne mai recunoastem.
Sa traim cu o imagine de noi insine, plina de culpabilitate, câteodata cu dispret, devine repede intolerabil. Carol, 16 ani, a trait aceasta experienta.
" Mult timp, m-am jucat rolul de fata draguta, spunad "da"la toata lumea. Celor care imi cereau intr-una tigari si chiar si bani...Baietilor, carora nu indrazneam sa le spun "nu", chiar daca nu-mi placeau cu adevarat, de teama ca nimeni nu va mai dori sa iasa cu mine.

Astfel, intr-o zi, mi-am dat seama ca nu atrageam decât parazitii, care ma luau de fra iera. M-am simtit  nula, mizerabila. Atunci, am explodat! Astazi, am curajul sa spun "nu" când o gândesc,  si ma simt mult mai bine, scapata de o povara."






Alte întrebări interesante